Programul Național de Imunizări (PNI) reprezintă cel mai important instrument de prevenție în sănătatea publică românească. Coordonat de Institutul Național de Sănătate Publică prin Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, programul asigură gratuit vaccinurile pentru toți copiii din România, conform calendarului național de vaccinare, indiferent de statutul de asigurat al părinților. La nivelul anului 2026, PNI cuprinde vaccinuri împotriva a cel puțin zece boli infecțioase majore: hepatită B, tuberculoză, difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, infecții cu Haemophilus influenzae tip B, infecții pneumococice, rujeolă, oreion și rubeolă, plus vaccinul HPV pentru protecția împotriva infecției cu papillomavirus uman. Programul a salvat milioane de vieți la nivel global de la introducerea vaccinării și rămâne, conform Organizației Mondiale a Sănătății, una dintre cele mai eficiente investiții în sănătate publică. Articolul de față oferă o trecere în revistă a acestor componente.
(a) ROLUL PROGRAMULUI
Coordonator național
Institutul Național de Sănătate Publică (INSP)
Structura specifică
CNSCBT - Centrul Național Supraveghere Boli Transmisibile
Cadru juridic principal 2026
Ordinul MS 964/2022 + Ordinul MS 858/2025
Vaccinuri în PNI 2026
10+ boli prevenite prin vaccinare
Vaccinare anti-hepatitic B
Primele 24 ore de viață (în maternitate)
Vaccin BCG (tuberculoză)
Primele zile de viață
Vaccin hexavalent
La 2, 4 și 11 luni
Vaccin pneumococic conjugat
La 2, 4 și 11 luni
Vaccin ROR (rujeolă, oreion, rubeolă)
La 12 luni și rapel 5-6 ani
Vaccin HPV
Fete între 11 și 18 ani
Acoperire vaccinală țintă
95% (recomandare OMS)
Acoperire ROR în România 2024
Aproximativ 85% (sub țintă)
Epidemia de rujeolă 2016-2024
Peste 20.000 cazuri, 64 decese
Campania INSP 2026
Copil vaccinat = copil protejat
Vaccinarea sistematică a devenit unul dintre pilonii sănătății publice moderne încă de la mijlocul secolului al XX-lea. În România, programul s-a dezvoltat etapizat după 1948, când a fost introdus vaccinul antivariolic obligatoriu, urmat de vaccinul antipoliomielitic în 1957, vaccinul anti-tuberculos BCG, vaccinul anti-difteric, anti-tetanic și anti-pertussis (DTP) și, treptat, celelalte vaccinuri care fac astăzi parte din schema standard. Modelul actual urmează recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și ale Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) cu sediul la Stockholm, adaptate la specificul epidemiologic românesc. Imunizarea împotriva rujeolei a început în România în 1979, iar din 2004 se realizează prin vaccinul combinat rujeolă-oreion-rubeolă (ROR).
Rolul PNI depășește simpla protecție individuală. Vaccinarea unei proporții suficient de mari din populație generează imunitatea de grup, fenomen prin care chiar și persoanele nevaccinate (sugari sub vârsta de vaccinare, persoane cu contraindicații medicale, pacienți cu imunosupresie) beneficiază indirect de protecție, întrucât virusul circulă cu dificultate într-o comunitate cu acoperire vaccinală ridicată. Pentru majoritatea bolilor incluse în PNI, pragul minim pentru imunitatea de grup este de aproximativ 95 la sută acoperire vaccinală, iar scăderea sub acest prag generează epidemii previzibile, așa cum a demonstrat episodul de rujeolă din 2016-2024 din România.
Administrarea vaccinurilor se realizează predominant prin cabinetele medicilor de familie, care primesc fondurile destinate vaccinării și raportează acoperirea vaccinală către direcțiile județene de sănătate publică. Pentru anumite vaccinuri administrate în maternitate (anti-hepatitic B în primele 24 de ore, BCG în primele zile de viață), responsabilitatea revine personalului maternității. Decontarea către medicul de familie se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe baza raportărilor lunare, iar costurile vaccinurilor sunt suportate din bugetul Ministerului Sănătății prin Programul Național de Imunizări. Procedura de decontare a vaccinărilor efectuate este reglementată prin acte normative specifice emise de INSP.
(b) CALENDARUL NAȚIONAL DE VACCINARE 2026
La naștere și primele zile
Calendarul național de vaccinare actualizat pentru 2026 reflectă recomandările Comisiei Naționale de Vaccinologie și ale Asociației Medicale Române de Pediatrie. La naștere, în primele 24 de ore, nou-născutul primește prima doză de vaccin anti-hepatitic B, administrată în maternitate. În primele zile de viață, înainte de externarea din maternitate, se administrează vaccinul BCG pentru prevenirea tuberculozei. Vaccinul BCG, dezvoltat de cercetătorii francezi Albert Calmette și Camille Guérin la începutul secolului XX, rămâne instrumentul principal pentru reducerea formelor grave de tuberculoză la sugari și copiii mici, în ciuda eficacității variabile comparativ cu alte vaccinuri.
Vaccinul hexavalent și pneumococic
La două luni, copilul primește prima doză de vaccin hexavalent (combinație împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive acelulare, poliomielitei, infecției cu Haemophilus influenzae tip B și hepatitei B) și prima doză de vaccin pneumococic conjugat pentru protecția împotriva infecțiilor cu Streptococcus pneumoniae. Schema se repetă la patru luni cu doza a doua și se completează la unsprezece luni cu doza a treia, generând imunitatea protectoare împotriva acestor șapte boli printr-o singură schemă combinată. Vaccinul hexavalent reprezintă progresul tehnologic remarcabil al ultimelor decenii: o singură injecție care înlocuiește șase vaccinări separate, reducând semnificativ numărul de înțepături și disconfortul pentru sugar.
ROR și HPV
La douăsprezece luni se administrează prima doză de vaccin ROR (rujeolă, oreion, rubeolă), urmată de rapelul la vârsta de cinci-șase ani, în general înaintea intrării copilului în școală. La vârsta de aproximativ șase ani se administrează și un rapel pentru difterie, tetanos și tuse convulsivă. Vaccinul HPV, introdus în România în 2010 și extins gratuit pentru toate fetele între 11 și 18 ani din 2021, oferă protecție împotriva infecției cu papillomavirus uman, principala cauză a cancerului de col uterin, plus a altor tipuri de cancer (anal, orofaringian, vulvar, vaginal). Schema HPV cuprinde două doze pentru fetele sub 14 ani și trei doze pentru cele de peste 14 ani.
(c) EPIDEMIA DE RUJEOLĂ 2016-2024
20.000 de cazuri, 64 de decese
Epidemia de rujeolă din România, declanșată în 2016 și prelungită până în 2024, a fost una dintre cele mai grave crize de sănătate publică din ultimele decenii. Peste 20.000 de cazuri raportate și 64 de decese, predominant în rândul copiilor mici nevaccinați sau parțial vaccinați, au expus consecințele scăderii acoperirii vaccinale sub pragul critic. Cauzele scăderii sunt multiple. Dezinformarea medicală răspândită prin internet și prin anumite cercuri religioase a indus reticență la vaccinare în multe familii. Probleme administrative recurente, inclusiv întreruperi temporare ale aprovizionării cu vaccinuri în anumite perioade, au generat suspiciune. Migrarea internă și externă a populației, însoțită de fragmentarea documentelor medicale, a făcut dificilă urmărirea sistematică a schemei de vaccinare pentru anumiți copii.
Combaterea dezinformării medicale
Ministrul Sănătății Alexandru Rogobete a abordat în mod direct problema dezinformării medicale în discursurile publice. Subliniind că dezinformarea medicală a redus drastic rata de vaccinare și a contribuit la creșterea mortalității copiilor cu rujeolă, Rogobete a anunțat campanii intensificate de educație pentru sănătate și măsuri legislative pentru contracararea informației medicale false. Cooperarea cu Institutul Național de Sănătate Publică, cu UNICEF (prin biroul București), cu Organizația Mondială a Sănătății și cu Alianța Globală pentru Vaccinuri Gavi a urmărit recuperarea acoperirii vaccinale prin programe specifice, inclusiv prin inițiativa globală Big Catch-Up derulată între 2023 și 2026.
Răspunsul și recuperarea
Răspunsul la epidemia de rujeolă a inclus mai multe componente. Campaniile de vaccinare suplimentară, organizate în comunități cu acoperire vaccinală scăzută, au permis recuperarea unui număr semnificativ de copii care lipsiseră de la schema standard. Cooperarea cu autoritățile religioase și cu liderii comunitari a contribuit la creșterea încrederii în vaccinare în comunități rezistente. Programele de educație medicală în școli și în cabinetele medicilor de familie au consolidat mesajul științific despre eficiența și siguranța vaccinurilor. La nivelul anului 2026, deși acoperirea vaccinală pentru rujeolă rămâne sub țintă (aproximativ 85 la sută față de cele 95 recomandate de OMS), tendința este de redresare, iar epidemiile noi sunt limitate.
(d) CAMPANII DE PROMOVARE
Copil vaccinat = copil protejat
Campania națională de promovare a vaccinării din martie-aprilie 2026, organizată de Institutul Național de Sănătate Publică sub deviza Copil vaccinat = copil protejat, reprezintă efortul anual cel mai amplu de creștere a acoperirii vaccinale. Campania include mesaje televizate, materiale informative distribuite prin cabinetele medicilor de familie, programe educaționale în școli, conferințe de presă cu participarea cadrelor medicale renumite și activități în comunități rurale cu acoperire vaccinală scăzută. Cooperarea cu UNICEF, prin biroul București, oferă cadru tehnic și sprijin pentru proiectarea mesajelor adaptate la specificul cultural românesc.
Educația în școli
Educația medicală în școli reprezintă o componentă importantă. Programele dedicate elevilor cuprind sesiuni informative despre rolul vaccinurilor, despre evoluția istorică a epidemiilor și despre beneficiile imunizării pentru sănătatea publică. Cooperarea cu cadrele didactice, cu directorii școlilor și cu părinții este esențială pentru eficiența acestor programe. Asociația Părinților din România, deși cu poziții variate privind unele subiecte de sănătate publică, sprijină în general programele de educație medicală bazate pe dovezi științifice solide. Pediatrii contribuie activ la educația părinților, mai ales pentru sugari în primul an de viață, perioadă critică pentru vaccinarea de bază.
Mass-media și platformele online
Cooperarea cu profesioniștii din mass-media este element esențial pentru contracararea dezinformării. Programele specifice de instruire pentru jurnaliști, pentru a-i ajuta să raporteze corect informațiile medicale și să identifice sursele credibile, sunt derulate de INSP în colaborare cu Asociația Jurnaliștilor de Sănătate din România și cu structurile europene similare. Platformele online sunt monitorizate pentru identificarea conținutului fals despre vaccinări, iar cooperarea cu operatorii principali (Google, Meta, TikTok) urmărește eliminarea sau marcarea adecvată a acestui conținut. Cu toate acestea, provocarea rămâne semnificativă, iar combaterea dezinformării medicale necesită resurse permanente și strategii adaptate la evoluția mediilor de comunicare.
(e) SIGURANȚA VACCINURILOR
Sistemul RAPI
Sistemul de supraveghere a reacțiilor adverse postvaccinale (RAPI), introdus în 1996, este componenta de siguranță a programului. Toate cazurile de reacții adverse identificate după vaccinare sunt raportate către Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile prin direcțiile județene de sănătate publică. Raportarea cuprinde reacții locale (eritem, edem, durere la locul injecției), reacții generale (febră, iritabilitate, somnolență) și reacții grave (convulsii febrile, reacții alergice severe, sindrom Guillain-Barré post-vaccinal). Datele sunt analizate continuu și sunt transmise către Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA) de la Amsterdam pentru integrare în sistemul european de farmacovigilență.
Combaterea miturilor
Studiile internaționale confirmă siguranța excepțională a vaccinurilor moderne. Reacțiile grave sunt extrem de rare, iar raportul beneficiu-risc este puternic favorabil vaccinării pentru toate vaccinurile incluse în calendarele naționale moderne. Cu toate acestea, reticența la vaccinare rămâne, alimentată de informații false despre legături inexistente între vaccinuri și autismul infantil (mit dezmințit științific de zeci de ani), despre componente periculoase ale vaccinurilor sau despre conspirații implicând industria farmaceutică. Combaterea acestor mituri necesită comunicare științifică transparentă, accesibilă publicului larg și consecventă în timp.
Cooperare EMA și OMS
Cooperarea internațională în supravegherea reacțiilor adverse este esențială pentru identificarea rapidă a problemelor potențiale. Sistemul EudraVigilance al EMA agregă raportările din toate statele membre ale Uniunii Europene, oferind o bază de date suficient de mare pentru detectarea unor reacții adverse rare care, la nivel național, ar fi greu de identificat. România participă activ la acest sistem, prin Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), care raportează săptămânal datele relevante. Cooperarea cu Organizația Mondială a Sănătății, prin Comitetul Consultativ Global pentru Siguranța Vaccinurilor (GACVS), oferă o platformă suplimentară pentru schimbul de informații.
(f) COOPERARE EUROPEANĂ ȘI PERSPECTIVE
HERA și EU4Health
Cooperarea cu Comisia Europeană se realizează predominant prin programul EU4Health (5,3 miliarde euro la nivelul Uniunii pentru intervalul 2021-2027) și prin Mecanismul de Pregătire pentru Crize Sanitare al Autorității Europene pentru Pregătirea și Răspunsul la Urgențe Sanitare (HERA), cu sediul la Bruxelles. HERA, înființată în septembrie 2021 ca răspuns la lecțiile pandemiei COVID-19, oferă cadru pentru achiziții comune de vaccinuri, pentru stocuri strategice europene și pentru pregătirea împotriva unor viitoare amenințări sanitare. România beneficiază de acordurile cadru ale Comisiei Europene pentru achiziția de vaccinuri pediatrice și de adult, ceea ce reduce semnificativ costurile prin volumul agregat al cumpărărilor.
UNICEF, Gavi și OMS
Alianța Globală pentru Vaccinuri (Gavi), cu sediul la Geneva, sprijină statele cu venituri reduse și medii în extinderea acoperirii vaccinale. Strategia Gavi pentru intervalul 2026-2030, lansată în 2025, alocă resurse importante pentru vaccinarea împotriva HPV (cu obiectivul de a reduce semnificativ incidența cancerului de col uterin), pentru vaccinurile noi care încep să fie aprobate pentru utilizare pediatrică și pentru sprijinirea statelor cu sisteme de sănătate fragile. Cooperarea cu UNICEF, prin biroul București, sprijină programele de vaccinare în comunitățile vulnerabile din România, mai ales în comunitățile rurale defavorizate și în comunitățile de etnie romă.
Săptămâna Mondială a Imunizării
Sistemul european de raportare epidemiologică, coordonat de Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) de la Stockholm, primește săptămânal date din toate statele membre prin platforma TESSy (The European Surveillance System). România raportează prin Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, parte din INSP. Aceste raportări permit detectarea precoce a focarelor epidemice, coordonarea răspunsului transfrontalier și evaluarea continuă a eficacității programelor naționale. Săptămâna Mondială a Imunizării (24-30 aprilie 2026), organizată de OMS, UNICEF și Gavi sub deviza Pentru fiecare generație, vaccinurile funcționează, reprezintă vârful campaniei internaționale anuale.
Perspective 2030
Perspectiva pentru orizontul 2030 vizează atingerea obiectivelor Agendei de Imunizare 2030 a OMS: acoperire vaccinală de 95 la sută pentru toate vaccinurile din calendarul standard, eliminarea rujeolei și rubeolei la nivel național, plus reducerea semnificativă a cancerului de col uterin prin extinderea vaccinării HPV. Pentru România, ținta principală este recuperarea acoperirii vaccinale pentru ROR la pragul de 95 la sută, ceea ce ar permite eliminarea epidemiilor recurente de rujeolă. Programele suplimentare de vaccinare adresate adolescenților și adulților (HPV pentru tinere până la 26 de ani, vaccinul anti-gripal anual pentru persoanele vulnerabile, vaccinul anti-pneumococic pentru adulții peste 65 de ani) ar putea fi extinse, în funcție de resursele disponibile.
Vaccinuri noi în curs de aprobare
Vaccinurile noi în curs de aprobare la nivel european vor fi treptat introduse în calendarul național, conform recomandărilor Comisiei Naționale de Vaccinologie. Vaccinul împotriva virusului sincițial respirator (VSR), aprobat recent pentru sugari și pentru vârstnici, ar putea fi inclus în viitor în PNI, mai ales pentru sugarii cu factori de risc. Vaccinul împotriva varicelei, deși disponibil în sectorul privat, ar putea fi adăugat la schema obligatorie pentru a reduce circulația virusului și complicațiile asociate. Cooperarea cu Comisia Europeană, prin acordurile cadru de achiziție, va facilita accesul la aceste vaccinuri la prețuri rezonabile.
Viziune pe termen lung
Pe orizontul lung, viziunea conturează un program de imunizare modernizat, bine finanțat și bine integrat cu rețelele europene. Către 2030, acoperirea vaccinală ar trebui să atingă pragul minim recomandat de OMS pentru toate vaccinurile din calendarul standard, iar epidemiile de boli prevenibile prin vaccinare ar trebui să devină rarități. Cooperarea cu structurile europene (ECDC, EMA, HERA), cu UNICEF, cu Gavi și cu Organizația Mondială a Sănătății va consolida poziția României ca participant activ la efortul global de imunizare. Educația medicală continuă pentru profesioniștii din sănătate și pentru publicul larg va fi esențială pentru menținerea încrederii în vaccinare și pentru contracararea dezinformării.
SURSE PRINCIPALE
● Programul Național de Imunizări (PNI).
● Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).
● CNSCBT - Centrul Național de Supraveghere a Bolilor Transmisibile.
● Ordinul MS nr. 964/2022, modificat prin Ordinul MS nr. 858/2025.
● Calendarul Național de Vaccinare 2026.
● Campania INSP martie-aprilie 2026.
● Epidemia de rujeolă 2016-2024 (peste 20.000 cazuri, 64 decese).
● Organizația Mondială a Sănătății - Agenda de Imunizare 2030.
● ECDC - European Centre for Disease Prevention and Control, Stockholm.
● UNICEF (biroul București) și Gavi (Alianța Globală pentru Vaccinuri).
● HERA - Autoritatea Europeană pentru Urgențe Sanitare, Bruxelles.
● EU4Health 5,3 miliarde euro pentru 2021-2027.