Accesul la servicii medicale este, conform legislației românești și conform Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, un drept garantat tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, statut social, mediu de rezidență sau condiție economică. În practică, această garanție constituțională se confruntă cu realitatea unor inegalități substanțiale: comunitățile de etnie romă, persoanele fără adăpost, refugiații și migranții, persoanele cu dizabilități severe, populațiile rurale izolate și persoanele vârstnice singure întâmpină bariere recurente la accesul efectiv la serviciile medicale. Pentru a adresa aceste inegalități, sistemul medical românesc dispune de structuri specifice: mediatori sanitari (în general profesioniști provenind din comunitățile vulnerabile), asistenți medicali comunitari, centre dedicate de îngrijire pentru categoriile sociale fragile, programe naționale finanțate prin Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS) și cooperare strânsă cu organizațiile societății civile. Articolul de față oferă o trecere în revistă a acestor componente.

(a) COMUNITĂȚILE ROME

Mediatori sanitari romi activi 2026

Peste 450

Comunități rome cu vulnerabilități

Aproximativ 1.700 comune și orașe

Populație romă estimată

Peste 1 milion persoane

Persoane fără adăpost (București)

Aproximativ 5.000-7.000 (estimat)

Refugiați înregistrați în România 2026

Peste 80.000 (predominant Ucraina)

Persoane cu dizabilități severe

Aproximativ 750.000

Cadru juridic principal mediatori

OUG 18/2017 + Legea 286/2010

Cadru european

Cadrul Strategic UE pentru Roma 2030

Strategia Națională Roma 2021-2027

Coordonată de Guvern

Programul POIDS pentru 2021-2027

Aproape 4 miliarde euro RO

Cooperare cu UNICEF

Programe mamă-copil în comunități rome

Centre sociale rezidențiale

Peste 1.200 cumulat în România

Cabinete dedicate refugiați

În principalele orașe (București, Cluj, Iași)

Direcții Generale DGASPC

42 (câte una pe județ)

Comunitatea romă reprezintă cea mai mare minoritate etnică din România și totodată grupul cu cele mai pronunțate vulnerabilități în domeniul sănătății. Estimările oficiale ale recensământului plasează populația romă la aproximativ 600.000 de persoane, însă estimările bazate pe autodeclarații și pe date administrative sugerează un număr semnificativ mai mare, până la peste 1 milion de persoane. Indicatorii de sănătate ai acestei comunități arată decalaje severe față de populația generală: speranța de viață la naștere cu 10-12 ani mai mică, mortalitatea infantilă semnificativ ridicată, prevalența tuberculozei multiplu mai mare, acoperirea vaccinală sub jumătate față de media națională, prevalența diabetului și a bolilor cardiovasculare cu debut mai timpuriu.

Cauzele acestor decalaje sunt multiple. Sărăcia structurală, cu venituri familiale frecvent sub pragul minim de subzistență, limitează accesul la alimentație sănătoasă, la locuințe adecvate și la servicii medicale. Educația medicală limitată generează obișnuințe sanitare care, deși culturale, contribuie la accentuarea problemelor (consumul de alimente nesănătoase, fumatul precoce, sarcinile la vârste adolescentine, lipsa controalelor preventive). Discriminarea, deși mai puțin vizibilă astăzi decât în trecut, persistă în interacțiunea cu personalul medical și descurajează apelarea la servicii medicale. Lipsa documentelor de identitate, problemă recurentă la o parte din populația romă, blochează accesul la asigurarea medicală și la majoritatea serviciilor publice.

Mediatorii sanitari romi, introduși ca profesie în România prin program pilot din 2002 cu sprijinul Open Society Foundations și al UNICEF, oferă răspunsul instituționalizat la aceste vulnerabilități. Acești profesioniști, în general persoane provenind din comunitățile pe care le deservesc, cunosc limba romani și obiceiurile culturale specifice, beneficiază de încrederea localnicilor și pot interveni eficient acolo unde un cadru medical exterior comunității ar avea dificultăți. Cei peste 450 de mediatori activi la nivel național sunt angajați de primării, sub coordonarea profesională a Direcțiilor de Sănătate Publică Județene, și cooperează strâns cu asistenții medicali comunitari și cu medicii de familie ai pacienților.

(b) ALTE CATEGORII VULNERABILE

Persoane fără adăpost

Persoanele fără adăpost reprezintă o categorie distinct vulnerabilă. Estimările pentru București plasează numărul lor la aproximativ 5.000-7.000 de persoane, iar pentru întreaga țară la peste 15.000. Pentru aceste persoane, accesul la servicii medicale este blocat de absența unei rezidențe stabile (necesară pentru înscrierea pe lista unui medic de familie), de lipsa documentelor de identitate pentru o parte semnificativă dintre ele, de absența asigurării medicale și deseori de probleme de sănătate mentală sau de dependență de substanțe. Programe specifice ale primăriilor (Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București pentru Capitală, programe similare în Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța) oferă cazare temporară, hrană, plus asistență medicală de bază prin cabinete dedicate.

Refugiați și migranți

Refugiații înregistrați în România au crescut substanțial după 2022, ca urmare a invaziei ruse a Ucrainei. La nivelul anului 2026, peste 80.000 de refugiați ucraineni beneficiază de statutul de protecție temporară, conform Directivei UE 2001/55/CE activate de Consiliul European în martie 2022 și prelungite ulterior. Acestor refugiați li se garantează acces la sistemul medical românesc, inclusiv la pachetul de servicii medicale de bază, vaccinare pentru copii și asistență pentru gravide. La aceștia se adaugă mai mulți mii de refugiați din alte state (Siria, Afghanistan, anumite state africane), cu statut juridic variabil. Centrele de cazare ale Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) operează în mai multe orașe, cu cabinete medicale integrate pentru asistența de bază.

Persoane cu dizabilități severe

Persoanele cu dizabilități severe, în număr de aproximativ 750.000 la nivel național conform datelor Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), au nevoi medicale complexe care depășesc adesea capacitatea sistemului standard. Asistența la domiciliu, oferită prin servicii contractate cu Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) județene și municipale, asigură îngrijirea pentru o parte din această populație. Centrele rezidențiale (cumulat peste 1.200 în România), cu personal medical și de asistență, găzduiesc persoanele cu dizabilități severe care nu pot fi îngrijite la domiciliu. Reforma sistemului, prin tranzitionarea de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea în comunitate (proces denumit dezinstituționalizare), este una dintre direcțiile principale ale politicii sociale românești pentru intervalul 2021-2030.

(c) STRATEGII ȘI POLITICI

Strategia Națională Roma 2021-2027

Strategia Națională a României pentru Roma 2021-2027, adoptată prin Hotărâre de Guvern în 2022, oferă cadrul politic al intervențiilor publice. Strategia urmează Cadrul Strategic al Uniunii Europene pentru Roma până în 2030, adoptat de Comisia Europeană în octombrie 2020 și aprobat ulterior de Consiliul UE. Cele patru axe principale ale strategiei sunt: combaterea discriminării, dezvoltarea educației și a competențelor, ocuparea adultă și antreprenoriatul, plus accesul la servicii de bază (sănătate, locuire, servicii sociale). Axa de sănătate include obiective specifice precum creșterea acoperirii vaccinale pentru copiii romi, reducerea mortalității infantile și materne, plus extinderea rețelei de mediatori sanitari romi.

POIDS și FSE+

Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS), finanțat predominant prin Fondul Social European Plus (FSE+) cu aproape 4 miliarde euro alocați României pentru intervalul 2021-2027, este principalul instrument financiar pentru implementarea strategiei. POIDS finanțează programe specifice pentru comunitățile rome (extinderea rețelei de mediatori sanitari, campanii de vaccinare, sprijin pentru obținerea documentelor de identitate, programe de sănătate mamă-copil), pentru persoanele fără adăpost (centre integrate de asistență socială și medicală), pentru persoanele cu dizabilități (servicii de îngrijire în comunitate) și pentru alte categorii vulnerabile.

Agenția Națională pentru Romi

Cooperarea cu Agenția Națională pentru Romi (ANR), structură guvernamentală cu rol de coordonare în domeniul politicilor pentru romi, este componentă centrală a implementării strategiei. ANR coordonează comisiile județene pentru romi și mediază relația dintre comunitățile rome și autoritățile publice. Cooperarea cu organizațiile societății civile rome (Romani CRISS, Asociația ProRom, Romano ButiQ, Roma Education Fund România) sprijină implementarea programelor și asigură reprezentarea autentică a vocii comunității în deciziile publice. Cooperarea cu structurile europene (European Roma Rights Centre, ENAR, Comisia Europeană prin Direcția Generală EMPL) oferă cadrul suprastatal pentru monitorizarea progreselor.

(d) COOPERARE EUROPEANĂ

Cadrul Strategic UE pentru Roma 2030

Cooperarea cu structurile europene oferă reperul strategic. Cadrul Strategic al Uniunii Europene pentru Roma până în 2030, adoptat de Comisia Europeană în octombrie 2020 prin Comunicarea COM(2020) 620, stabilește șapte obiective pe șapte teme prioritare: combaterea discriminării, reducerea sărăciei, creșterea participării politice, îmbunătățirea accesului la educație incluzivă, creșterea ocupării, îmbunătățirea sănătății și ameliorarea condițiilor de locuire. Recomandarea Consiliului UE din martie 2021 oferă cadrul operațional, iar statele membre trebuie să raporteze periodic progresele. Cooperarea cu European Union Agency for Fundamental Rights (FRA), cu sediul la Viena, asigură monitorizarea independentă a respectării drepturilor fundamentale.

EU4Health și Joint Action

Cooperarea cu Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Ocupare, Afaceri Sociale și Incluziune (DG EMPL), sprijină implementarea strategiilor naționale prin finanțare, asistență tehnică și schimburi de bune practici. Programul EU4Health (5,3 miliarde euro pentru 2021-2027) finanțează componente specifice ale sănătății populațiilor vulnerabile, iar Joint Action European Strategy on Cancer include obiective de reducere a inegalităților în accesul la screeningul oncologic. Cooperarea cu Consiliul Europei, prin Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI), oferă cadrul de monitorizare a fenomenelor de discriminare în sectorul sanitar.

UNICEF și OMS

Cooperarea cu UNICEF, prin biroul București, sprijină în mod special programele de sănătate mamă-copil în comunitățile vulnerabile. Programe pilot pentru reducerea mortalității infantile în comunitățile rome cu vulnerabilități ridicate, derulate în județe precum Călărași, Giurgiu, Ialomița, Teleorman și Mehedinți, au generat rezultate semnificative pe care Ministerul Sănătății urmărește să le extindă la nivel național. Cooperarea cu Organizația Mondială a Sănătății, prin Programul Regional pentru Romi și prin Strategia Regională pentru Reducerea Inegalităților în Sănătate, oferă cadrul tehnic și știintific al intervențiilor.

(e) PROVOCĂRI

Salarii și formare

Provocările sistemului sunt complexe. Salariile mediatorilor sanitari și ale asistenților medicali comunitari rămân modeste, ceea ce dificultează recrutarea și retenția personalului calificat. Formarea profesională, deși organizată periodic de Direcțiile de Sănătate Publică Județene, ar trebui extinsă și consolidată prin programe universitare dedicate. Coordonarea cu serviciile sociale (Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului), cu serviciile educaționale (școlile cu cele mai multe elevi romi), cu autoritățile locale (primăriile responsabile cu salarizarea personalului) și cu organizațiile societății civile generează complexități administrative care reduc eficiența intervențiilor în absența unor protocoale clare.

Date statistice fragmentare

Datele statistice fragmentare reprezintă o altă provocare. Colectarea datelor etnice este reglementată prin GDPR (Regulamentul UE 2016/679) și prin legislația națională de protecție a datelor, iar prelucrarea acestora pentru scopuri de politică publică ridică sensibilități. În absența unor date detaliate despre comunitățile rome și despre alte categorii vulnerabile, calibrarea optimă a intervențiilor este dificilă. Eforturile recente de îmbunătățire a colectării datelor, prin parteneriate cu Institutul Național de Statistică, cu Agenția Națională pentru Romi și cu organizațiile societății civile, ar trebui să producă rezultate pe termen mediu.

Combaterea discriminării

Discriminarea sistemică, deși mai puțin vizibilă astăzi decât în trecut, persistă în interacțiunile dintre comunitățile vulnerabile și sistemul medical. Studii sociologice repetate documentează atitudini discriminatorii din partea unor cadre medicale către pacienții romi, dificultăți în obținerea consultațiilor pentru persoane fără adăpost, bariere de comunicare cu refugiații și migranții care vorbesc limbi diferite. Programele de educație antidiscriminare pentru cadrele medicale, integrate în curriculum-ul universităților de medicină și în programele de educație medicală continuă, sunt necesare pentru combaterea acestor fenomene. Cooperarea cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) oferă cadrul instituțional pentru raportarea și soluționarea cazurilor de discriminare.

(f) PERSPECTIVE 2026-2030

Reducerea inegalităților

Perspectiva pentru orizontul 2030 vizează reducerea semnificativă a inegalităților în accesul la servicii medicale. Strategia Națională a României pentru Roma 2021-2027, succedată de o nouă strategie pentru intervalul 2028-2035, oferă cadrul politic. Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS), succedat de programe similare pentru următoarea perioadă financiară europeană, oferă resursele financiare. Extinderea rețelei de mediatori sanitari la 1.250 de profesioniști activi, extinderea asistenței medicale comunitare la 5.500 de cadre, plus creșterea finanțării pentru centrele dedicate categoriilor vulnerabile sunt direcțiile principale ale evoluției.

Cooperare europeană strategică

Cooperarea cu structurile europene rămâne componenta strategică. Cadrul Strategic al Uniunii Europene pentru Roma până în 2030 oferă reperul politic, iar instrumentele financiare europene (FSE+, EU4Health, FEDR) oferă resursele. Cooperarea cu UNICEF, cu Organizația Mondială a Sănătății, cu Consiliul Europei și cu organizațiile pan-europene rome (European Roma Grassroots Organisations Network, European Roma Rights Centre) sprijină progresul prin schimb de bune practici și prin monitorizare independentă. Programele Erasmus+, prin facilitarea schimburilor de cadre medicale și sociale, contribuie la formarea profesioniștilor cu competențe interculturale.

Indicatori spre mediile naționale

Pe orizontul lung, viziunea conturează un sistem medical mai echitabil, mai bine integrat cu serviciile sociale și mai accesibil pentru toate categoriile populației. Către 2030, indicatorii de sănătate ai comunităților rome și ai altor categorii vulnerabile ar trebui să se apropie de mediile naționale, mortalitatea infantilă și maternă ar trebui să scadă semnificativ, iar acoperirea vaccinală în aceste comunități ar trebui să atingă pragul minim recomandat de Organizația Mondială a Sănătății. Această evoluție va contribui la coeziunea socială și la consolidarea democrației prin reducerea inegalităților structurale, beneficii cu impact larg dincolo de simpla îmbunătățire a indicatorilor sanitari.

SURSE PRINCIPALE

● Strategia Națională a României pentru Roma 2021-2027.

● Cadrul Strategic al UE pentru Roma 2030 (COM 2020/620).

● Recomandarea Consiliului UE din martie 2021 privind romii.

● Agenția Națională pentru Romi (ANR).

● OUG 18/2017 privind asistența medicală comunitară.

● Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS).

● FSE+ (Fondul Social European Plus) 4 miliarde euro RO.

● Romani CRISS, Roma Education Fund, ProRom.

● FRA - Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale, Viena.

● Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

● Directiva UE 2001/55/CE (protecția temporară refugiați).

● UNICEF (biroul București) - programe sănătate mamă-copil.