Cultura de securitate națională reprezintă ansamblul valorilor, cunoștințelor, atitudinilor și comportamentelor prin care cetățenii unei țări înțeleg, susțin și contribuie la apărarea propriilor interese de securitate. Conceptul a câștigat treptat substanță în spațiul public românesc, mai ales după 2015, când Strategia Națională de Apărare a introdus formal ideea de societate rezilientă. Departe de a fi un simplu cumul de proceduri sau de informații tehnice, cultura de securitate înseamnă capacitate critică, alfabetizare informațională, înțelegere a contextului geopolitic, încredere argumentată în instituțiile statului, voință civică de implicare. Pentru un stat aflat pe flancul estic NATO, în vecinătatea directă a unui conflict armat amplu, această cultură devine factor decisiv al stabilității și al rezilienței. Strategia 2025-2030 recunoaște explicit importanța acestei dimensiuni și recomandă programe sistematice de educație de securitate, în acord cu modelele finlandez, baltic și polonez. Articolul de față oferă o trecere în revistă a acestor componente.
(a) CONCEPTUL DE CULTURĂ DE SECURITATE
Definire formală
Strategia Națională de Apărare 2015-2019 (introducere concept)
Cadru actualizat
Strategia Națională de Apărare 2025-2030
Date naționale comemorative
1 Decembrie (Ziua Națională), 9 Mai (Ziua Independenței)
Ziua Armatei României
25 octombrie (Aniversare Mihai Viteazul, fondatorul tradițional)
Ziua Veteranilor
29 aprilie (instituită prin Legea 553/2002)
Ziua Eroilor
Ziua Înălțării Domnului (sărbătoare cu dată variabilă)
Cele 41 zile prevăzute prin lege
Calendar oficial al sărbătorilor și comemorărilor
Programe educaționale MApN
Cooperare cu Ministerul Educației pentru ore opționale
Educație media
Inițiative DNSC, ONG-uri, parteneriate cu platforme tehnologice
Lecție pandemia
Importanța comunicării publice clare în criză
Lecție alegeri 2024
Vulnerabilitatea proceselor electorale la manipulare
Modele aliate
Comprehensive security (Finlanda), Total Defence (statele baltice)
Indicator de încredere
Sondaje INSCOP, Eurobarometru, măsurători periodice
Cultura de securitate națională este un concept care îmbină tradiția politică a unei națiuni, experiențele sale istorice, valorile sale fundamentale și răspunsurile sale instituționale la amenințările contemporane. În tradiția anglosaxonă, conceptul a fost dezvoltat de autori precum Peter Katzenstein și Alastair Iain Johnston, care au demonstrat că deciziile strategice ale statelor sunt influențate de configurații culturale specifice, dincolo de calcule raționale de putere. În spațiul european continental, conceptul a fost rafinat de școala franceză, germană, scandinavă, care a integrat dimensiunea culturală în studiile de securitate.
Pentru România, cultura de securitate este modelată de mai multe surse. Tradiția istorică, marcată de poziția geografică între imperii (otoman, habsburgic, țarist, sovietic), a format o anumită prudență strategică și o orientare către parteneriate de echilibrare. Experiența celor două războaie mondiale, a deceniilor comuniste, a tranziției postdecembriste a oferit lecții despre vulnerabilitate și despre necesitatea apărării. Apartenența la NATO din 2004 și la Uniunea Europeană din 2007 a integrat România în arhitectura euroatlantică, modelând profund așteptările strategice ale societății.
Componentele unei culturi mature de securitate cuprind: înțelegerea bazată pe date a mediului strategic, alfabetizare informațională (capacitatea de a discerne informația validă de cea manipulată), încredere argumentată în instituții (bazată pe transparență și pe performanță), voință civică de implicare (voluntariat, participare la consultări publice, susținerea politicilor de securitate), valorile democratice (atașament la statul de drept, la pluralism, la drepturile omului). România prezintă progrese substanțiale pe unele dintre aceste dimensiuni, cu provocări persistente pe altele, în special în domeniul alfabetizării informaționale.
(b) PILONII INSTITUȚIONALI
Ziua Porților Deschise și muzeele militare
Pilonii instituționali ai culturii de securitate includ instituții formale, programe educaționale, ceremonii publice, manifestări comemorative. Ministerul Apărării Naționale operează Ziua Porților Deschise la unitățile militare, organizată anual cu participare a zeci de mii de cetățeni. Centrul Cultural al MApN, Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, Muzeul Național de Istorie a României contribuie la formarea publicului. Ceremonia anuală de la Mausoleul Mărășești, organizată de Ziua Eroilor, conectează prezentul cu memoria istorică a sacrificiilor pentru libertate.
Sărbătorile naționale și militare
Sărbătorile naționale și militare oferă cadrul ritualic de transmitere a valorilor. 1 Decembrie, Ziua Națională, comemorează Marea Unire din 1918. 25 octombrie, Ziua Armatei, este dedicată tradițiilor militare, având ca reper figura lui Mihai Viteazul. 29 aprilie, Ziua Veteranilor de Război, instituită prin Legea 553/2002, onorează generațiile care au servit țara. Ziua Eroilor, sărbătorită cu Înălțarea Domnului, este recunoscută drept sărbătoare militară prin Legea 379/2003. Aceste momente, marcate prin ceremonii oficiale și prin programe la nivelul comunităților locale, transmit publicului mesajele despre continuitatea istorică și despre valorile fundamentale ale statului român.
Programele educaționale MApN-Ministerul Educației
Programele educaționale ale MApN se desfășoară în parteneriat cu Ministerul Educației. Lecții opționale dedicate apărării și securității naționale sunt disponibile în programa școlară, iar manuale specializate au fost dezvoltate. Tabere de iarnă și de vară, organizate în colaborare cu unitățile militare, oferă elevilor experiențe directe ale vieții militare. Programul VIPER (Visit International Programme for Educational Resources) și alte inițiative similare deschid mediul militar către tineri. Aceste activități, deși cu impact gradual, contribuie la formarea unei generații cu o relație informată cu sectorul de securitate.
(c) ALFABETIZAREA INFORMAȚIONALĂ
Cazul anulării alegerilor 2024 ca punct de inflexiune
Alfabetizarea informațională, dimensiune emergentă a culturii de securitate, a câștigat o vizibilitate accentuată după 2014, când acțiunile rusești în Ucraina au scos la suprafață rolul războiului informațional. Cazul anulării alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, generată de operațiuni coordonate pe platforma TikTok, a oferit cea mai recentă și cea mai dramatică ilustrare a vulnerabilităților societății românești la manipularea informațională. Decizia Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 a marcat un moment de criză democratică, care a stimulat dezbaterea publică privind investițiile în educația media.
DNSC și ONG-urile de educație media
Direcția Națională de Securitate Cibernetică (DNSC), operațională din 2022, coordonează inițiative de educație digitală. Programe de informare a populației privind igiena cibernetică, ghiduri pentru companii, materiale pentru școli sunt produse periodic. ONG-uri precum Funky Citizens, Asociația Active Watch, Mediawise Society dezvoltă inițiative de educație media. Platformele tehnologice mari (Google, Meta, TikTok) sunt parteneri în programe de combatere a dezinformării, mai ales în contextul reglementărilor europene prin Digital Services Act (DSA). Cu toate acestea, scara provocării rămâne mare.
Provocările deepfake și AI generative
Provocările contemporane includ deepfake-urile (videoclipuri sau înregistrări audio fabricate cu inteligență artificială), boții pe rețelele sociale, narațiunile coordonate care exploatează diviziuni sociale existente. Strategia Națională de Apărare 2025-2030 atribuie acestor amenințări o prioritate sporită, recomandând consolidarea capacităților DNSC, dezvoltarea unei agenții dedicate educației media, parteneriate cu mass-media de calitate. Pe termen lung, alfabetizarea informațională este o investiție generațională, care presupune perseverență instituțională și implicare a întregului ecosistem educațional.
(d) ÎNCREDEREA ÎN INSTITUȚII
Ierarhia încrederii în România
Încrederea cetățenilor în instituțiile statului reprezintă un element central al culturii de securitate. Sondajele periodice, realizate de INSCOP, IRES, INSOMAR și de Eurobarometru, măsoară evoluția acestei încrederi. Armata, Biserica Ortodoxă Română, Jandarmeria figurează tradițional între cele mai apreciate instituții. Politica, Parlamentul, partidele politice se află mai jos în ierarhia încrederii. Această distincție reflectă atât performanțe instituționale diferite, cât și un anumit imaginar colectiv românesc, în care simbolurile naționale și forța statului se bucură de respect, iar competiția politică zilnică este percepută cu mai multă rezervă.
Armata și serviciile de informații
Pentru securitatea națională, încrederea în Armată și în serviciile de informații este factor critic. SRI, SIE și celelalte servicii beneficiază în general de o încredere ridicată, deși cu fluctuații generate de scandaluri specifice (precum cele privind cooperarea SRI-Parchete, dezvăluite între 2015 și 2018). Reforma instituțională, transformările promovate de Strategia 2020-2025 a SRI și verificate de Comisia parlamentară, dialogul cu societatea civilă reprezintă pași către consolidarea acestei încrederi. Acest proces este lent dar consecvent, iar rezultatele apar gradual.
Lecțiile crizelor majore
Provocarea pe termen mediu constă în păstrarea încrederii în condițiile crizelor majore. Pandemia COVID-19 a oferit o lecție în acest sens: comunicarea publică inițială a autorităților a fost deseori criticată ca fiind confuză, contradicțiile între măsuri au erodat încrederea, vaccinarea a devenit subiect de dezbatere intensă. Lecțiile acestei experiențe, integrate în pregătirea pentru viitoarele crize, recomandă comunicarea clară, transparentă, bazată pe date, alături de implicarea comunității științifice și a societății civile. Această maturizare este în desfășurare.
(e) MODELE ALIATE
Modelul finlandez de comprehensive security
Modelul finlandez de comprehensive security, dezvoltat sub presiunea geografică a vecinătății sovietice și apoi ruse, reprezintă un reper pentru România. Finlanda integrează acțiunea statului cu cea a societății, prin Concept Strategic de Securitate Națională, prin Comitetul Permanent pentru Apărare Comprehensivă, prin programe sistematice de educație civică. Cetățenii finlandezi sunt pregătiți pentru a contribui la efortul de apărare, iar voluntariatul, stocurile gospodărești, capacitatea de a discerne informația sunt valorile transmise generație după generație. Aderarea Finlandei la NATO în 2023 a consolidat această tradiție.
Estonia, Letonia, Lituania
Statele baltice, mai ales Estonia, oferă modele de pregătire pentru război hibrid și pentru rezistență teritorială. Estonia, după atacul cibernetic masiv din 2007 (atribuit Rusiei), a devenit lider mondial în cybersecurity, cu sediul Centrului de Excelență NATO pentru Securitate Cibernetică la Tallinn. Liga Apărării (Kaitseliit) reunește 25.000 de voluntari, organizați teritorial. Letonia și Lituania au structuri similare. Aceste state, populații mici expuse direct, au investit masiv în pregătire civică și în reziliență, oferind modele clare pentru România.
Polonia și Wojska Obrony Terytorialnej
Polonia, vecin direct al Ucrainei, a accelerat consolidarea culturii de securitate după 2014. Wojska Obrony Terytorialnej, înființată în 2017, reunește peste 30.000 de soldați-voluntari, organizați pe brigăzi teritoriale. Programe școlare extinse, parteneriate între armată și universități, investiții masive în comunicarea publică au transformat societatea poloneză într-una dintre cele mai pregătite din regiune. Bugetul polonez pentru apărare a depășit 4% din PIB, iar voința politică transversală pentru consolidarea posturii defensive este una dintre cele mai solide din NATO. Aceste modele inspiră evoluția românească.
(f) PERSPECTIVE 2026-2030
Educație sistematică în școli
Perspectivele consolidării culturii de securitate în România cuprind trei direcții majore. Prima vizează educația sistematică, prin programe școlare adaptate, prin manuale dedicate, prin tabere și activități extracurriculare. Cooperarea MApN-Ministerul Educației, intensificată în ultimii ani, urmează să se extindă. Implicarea Inspectoratelor Școlare Județene, a directorilor de școli, a profesorilor specializați este esențială. Strategia 2025-2030 oferă cadrul politic pentru această expansiune, iar resursele bugetare suplimentare sunt în pregătire.
Jurnalism specializat și educație media
A doua direcție privește consolidarea jurnalismului specializat și a ecosistemului de educație media. Investițiile în pregătirea jurnaliștilor specializați pe teme de securitate, granturi pentru reportaje aprofundate, parteneriate cu universități, cooperarea cu mass-media internațională (DW, RFI, RFE/RL, BBC) reprezintă instrumente concrete. Strategia recomandă consolidarea Funky Citizens, Active Watch, Mediawise Society și a celorlalte ONG-uri active. Cooperarea cu platformele tehnologice mari, în cadrul Digital Services Act, oferă pârghii suplimentare.
Maturitatea relației instituții-cetățeni
A treia direcție conturează o relație mai matură între instituțiile de securitate și cetățeni. Briefing-uri publice ale conducerii instituțiilor, conferințe deschise (în limite stabilite), publicarea de versiuni desclasificate ale documentelor strategice, participarea instituțiilor la dezbateri academice și civice reprezintă instrumente concrete. Către 2030, cultura românească de securitate urmează să atingă maturitatea caracteristică democrațiilor consolidate, oferind cetățenilor înțelegerea, instrumentele și încrederea necesare pentru a contribui activ la apărarea propriei țări. Această maturitate este temelia rezilienței pe termen lung.
SURSE PRINCIPALE
● Strategia Națională de Apărare 2025-2030, adoptată CSAT 24 noiembrie 2025.
● Strategia Națională de Apărare 2015-2019 (introducerea conceptului de societate rezilientă).
● Legea 553/2002 privind Ziua Veteranilor de Război.
● Legea 379/2003 privind Ziua Eroilor (Ziua Înălțării Domnului).
● Decizia Curții Constituționale privind anularea alegerilor prezidențiale, 6 decembrie 2024.
● DNSC (Direcția Națională de Securitate Cibernetică), programe de educație digitală.
● Digital Services Act (DSA) al Uniunii Europene.
● Funky Citizens, Active Watch, Mediawise Society, inițiative de educație media.
● Sondaje INSCOP, IRES, INSOMAR, Eurobarometru privind încrederea în instituții.
● Modelul finlandez de comprehensive security.
● Kaitseliit (Liga Apărării Estonia), 25.000 voluntari.
● Wojska Obrony Terytorialnej (Polonia), peste 30.000 voluntari.