Conceptul de securitate națională extinsă reprezintă filosofia care fundamentează politica românească de securitate din ultimul deceniu și jumătate. Introdus formal prin Strategia Națională de Apărare 2015-2019 sub președinția lui Klaus Iohannis și aprofundat în strategiile ulterioare, conceptul depășește definiția tradițională a securității, înțeleasă strict ca apărare militară a teritoriului împotriva agresiunilor externe. Abordarea extinsă recunoaște că amenințările contemporane sunt difuze, transversale și interconectate, ceea ce reclamă un răspuns integrat din partea statului. O criză energetică poate declanșa tensiuni sociale, instrumentalizate apoi prin campanii de dezinformare, care erodează stabilitatea politică și afectează capacitatea statului de a răspunde militar. Securitatea devine astfel un bun public complex, la care contribuie multiple instituții, sectoare ale societății și parteneri externi. Strategia 2025-2030, adoptată de CSAT la 24 noiembrie 2025, consolidează acest cadru și îl adaptează la realitățile postinvaziei ruse a Ucrainei. Articolul de față oferă o trecere în revistă a acestor componente.

(a) ORIGINI ȘI CADRU CONCEPTUAL

Introducere oficială

Strategia Națională de Apărare 2015-2019 (Klaus Iohannis)

Consolidare

Strategia 2020-2024, apoi Strategia 2025-2030

Origine intelectuală

Școala de la Copenhaga (Barry Buzan, Ole Wæver, 1990-2000)

Dimensiuni principale

10 dimensiuni: apărare, externă, ordine, cibernetică, energetică, economică, sanitară, alimentară, ecologică, cultural-educațională

Dimensiuni transversale

Financiară, informațională, demografică

Buget MApN 2026

49,426 miliarde lei (2,45% PIB)

Buget SRI 2026

5,2 miliarde lei (+13,8% față de 2025)

DNSC operațional din

2022 (Legea 58/2022)

Directiva europeană NIS2

Transpusă în legislația națională

Cazul anulării alegerilor

6 decembrie 2024 (CCR, operațiune TikTok)

Populația României 2024

Aproximativ 19 milioane (scădere de la 23 mil. în 1990)

Fertilitate

Aproximativ 1,7 copii pe femeie

Refugiați ucraineni rămași

Aproximativ 80.000 (la finalul anului 2025)

Originea intelectuală a conceptului se află în literatura strategică occidentală de după Războiul Rece, în special în lucrările școlii de la Copenhaga, dezvoltate de Barry Buzan și Ole Wæver pe parcursul anilor 1990. Acești autori au argumentat că securitatea, înțeleasă tradițional ca apărare militară, trebuie redefinită pentru a integra noi sectoare: economic, social, cultural, ambiental, politic. Fiecare sector are obiectele sale de referință (statul, identitatea, ecosistemul) și actorii care securitizează sau desecuritizează problemele. Conceptul a câștigat aderență după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, după criza financiară globală din 2008, după pandemiile recente și după valul de campanii de dezinformare orchestrate de actori statali ostili.

În spațiul aliat, conceptul a fost integrat treptat în documentele NATO și ale Uniunii Europene. Conceptul Strategic NATO din 2010, apoi cel din 2022, recunosc dimensiunile non-militare ale securității. Strategia Globală a UE din 2016, apoi Compass Strategic din 2022, dezvoltă cadrul european. România, ca stat membru al ambelor organizații, a integrat aceste evoluții în propriile documente strategice. Strategia 2015-2019 a fost primul document românesc care a operat formal cu conceptul de securitate națională extinsă, iar Strategia 2020-2024 l-a aprofundat. Versiunea 2025-2030, adoptată în noiembrie 2025, consolidează edificiul.

Filosofia integrată recunoaște că vulnerabilitatea unei societăți depinde de factori care depășesc cu mult dimensiunea militară. Pandemia COVID-19 a demonstrat că o criză sanitară poate paraliza economia, eroda încrederea în instituții și deschide spațiu pentru manipulare. Războiul din Ucraina, declanșat în februarie 2022, a expus dependența europeană de hidrocarburile rusești și a forțat o recalibrare profundă a politicilor energetice. Anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, generată de operațiuni de dezinformare pe TikTok, a arătat că procesele electorale sunt vulnerabile la atacuri hibride. Aceste experiențe au validat empiric utilitatea conceptului extins.

(b) DIMENSIUNILE PRINCIPALE: APĂRARE, EXTERNĂ, ORDINE

Cele zece dimensiuni ale securității extinse, identificate explicit în documentele românești recente, sunt: apărarea armată, politica externă, ordinea publică, securitatea cibernetică, securitatea energetică, securitatea economică, securitatea alimentară și a apei, securitatea sanitară, securitatea ecologică (de mediu) și securitatea educațională și culturală. La acestea se adaugă, în mod transversal, securitatea financiară, securitatea informațională și securitatea demografică. Această taxonomie reflectă complexitatea provocărilor cu care se confruntă statul român, situat la intersecția mai multor zone de instabilitate: flancul estic NATO, Marea Neagră, Balcanii de Vest, vecinătatea estică a Uniunii Europene.

Apărarea armată rămâne pilonul central al sistemului, întrucât oferă garanția supremă a integrității teritoriale și a suveranității. Forțele Armate Române, modernizate prin programe de înzestrare ample (peste 18 miliarde lei alocați în 2026 pentru achiziții majore), reprezintă scutul ultim al statului. Conceptul extins acordă acestei dimensiuni un rol indispensabil, însă o integrează într-o arhitectură mai amplă, unde diplomația, informațiile, economia și reziliența societală se sprijină reciproc. Apartenența la NATO și prezența aliată consolidată pe teritoriul român (Mihail Kogălniceanu, Cincu, Câmpia Turzii, Deveselu) potențează capacitatea națională de apărare.

Politica externă, ca dimensiune a securității, materializează parteneriatele care multiplică puterea statului român. Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, apartenența la NATO, participarea activă în Uniunea Europeană, relațiile bilaterale consolidate cu Regatul Unit, Franța, Germania, Polonia și Turcia, cooperarea în formatul București 9 și în Inițiativa celor Trei Mări reprezintă fundamentele. Ministerul Afacerilor Externe, condus în 2026 de Oana Țoiu, coordonează această dimensiune. Ordinea publică, gestionată de Ministerul Afacerilor Interne, completează tabloul, prin Inspectoratul General al Poliției Române, Jandarmerie, Poliția de Frontieră, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

(c) DIMENSIUNILE CIBERNETICĂ, ENERGETICĂ, ECONOMICĂ

Securitatea cibernetică

Securitatea cibernetică a devenit, în deceniul recent, una dintre cele mai dinamice dimensiuni ale conceptului. Direcția Națională de Securitate Cibernetică (DNSC), operațională din 2022 conform Legii 58/2022, coordonează răspunsul la atacurile cibernetice împotriva infrastructurilor critice și a serviciilor digitale esențiale. CyberInt, structura specializată din cadrul Serviciului Român de Informații, asigură componenta de intelligence cibernetic. Transpunerea Directivei NIS2 a consolidat obligațiile operatorilor de servicii esențiale. Atacurile asupra spitalelor (cu ransomware), asupra ministerelor și a infrastructurilor energetice au demonstrat necesitatea unei abordări sistemice.

Securitatea energetică

Securitatea energetică ocupă un loc central în arhitectura românească, mai ales după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, care a expus dependența europeană de hidrocarburile rusești. România beneficiază de o relativă autosuficiență, susținută de producția internă de gaze naturale (cu proiecte majore precum Neptun Deep în Marea Neagră, programat să intre în producție în 2027), de capacitatea de stocare subterană (Depogaz Ploiești) și de interconexiunile cu Bulgaria, Ungaria și Republica Moldova. Diversificarea surselor, dezvoltarea regenerabilelor și consolidarea grid-ului electric sunt obiective strategice care servesc deopotrivă tranziției verzi și autonomiei de aprovizionare.

Securitatea economică

Securitatea economică este înțeleasă drept capacitatea statului de a-și menține stabilitatea financiară, de a proteja sectoarele strategice de capturi ostile și de a asigura reziliența lanțurilor de aprovizionare. Mecanismele de screening al investițiilor străine directe în sectoarele sensibile, aliniate cadrului european, oferă instrumentele juridice necesare. Banca Națională a României joacă un rol de monitorizare a fluxurilor financiare suspecte. Combaterea criminalității economice transfrontaliere, a evaziunii fiscale de mare amploare și a finanțării terorismului completează tabloul. Sectorul privat este partener activ în această ecuație, prin parteneriate public-privat.

(d) DIMENSIUNILE SANITARĂ, ECOLOGICĂ, INFORMAȚIONALĂ

Securitatea sanitară și alimentară

Securitatea sanitară și cea alimentară au câștigat vizibilitate strategică după experiența pandemiei COVID-19. Capacitatea sistemului medical de a absorbi șocuri, stocurile strategice de medicamente și echipamente, producția internă de vaccinuri și de produse farmaceutice, supravegherea epidemiologică sunt componente esențiale. În paralel, securitatea alimentară presupune autonomia de producție pentru bunurile de bază, stocurile-tampon, protecția lanțurilor agricole de șocuri climatice și de șocuri geopolitice. Războiul din Ucraina, care a perturbat fluxurile globale de cereale, a evidențiat importanța acestei dimensiuni pentru România, mare exportator agricol.

Securitatea ecologică

Securitatea ecologică integrează schimbările climatice, biodiversitatea, calitatea aerului și a apei, gestionarea deșeurilor. Inundațiile, secetele extreme, valurile de căldură, incendiile de vegetație din ultimii ani au demonstrat că schimbările climatice operează deja ca multiplicator de risc. Strategia 2025-2030 abordează explicit acest factor, integrându-l în mecanismele de planificare și de răspuns. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (cu peste 30.000 de pompieri profesioniști și voluntari) compun arhitectura instituțională.

Securitatea informațională

Securitatea informațională, dimensiune transversală, a devenit emblematică pentru provocările contemporane. Războiul informațional dus de Federația Rusă, prin canale precum RT, Sputnik, rețele de troli pe platforme sociale, conturi inautentice coordonate, urmărește erodarea încrederii cetățenilor în instituții, divizarea societății și legitimarea narativă a politicii externe ruse. Răspunsul românesc include consolidarea capacității DNSC, inițiative de educație media, parteneriate cu platformele tehnologice mari pentru identificarea conținutului inautentic. Cazul anulării alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, generat de operațiuni coordonate pe TikTok, a fost momentul în care această dimensiune a devenit obiect de dezbatere publică amplă.

(e) DEMOGRAFIE ȘI REZILIENȚĂ SOCIETALĂ

Securitatea demografică

Securitatea demografică, deși mai rar discutată, conturează provocări strategice de prim rang pentru România. Populația țării a scăzut de la 23 milioane în 1990 la aproximativ 19 milioane în 2024, ca urmare a emigrației masive, a scăderii natalității (1,7 copii pe femeie) și a îmbătrânirii populației. Această evoluție afectează potențialul de mobilizare militară, baza fiscală a sistemului de apărare și capacitatea economică pe termen lung. Strategiile recente recunosc explicit necesitatea unor politici familiale și demografice mai consistente, articulate cu politicile educaționale și economice, pentru a inversa tendințele negative pe orizontul deceniilor viitoare.

Reziliența societală

Reziliența societală, dimensiune emergentă a conceptului extins, presupune capacitatea statului și a comunităților locale de a anticipa șocurile, de a le absorbi, de a se adapta și de a se reface rapid. Voluntariatul civic, pregătirea pentru situații de urgență, stocurile gospodărești, conexiunile sociale solide, încrederea în instituții sunt cărămizile rezilienței. Strategia 2025-2030 alocă o secțiune dedicată acestei dimensiuni, recomandând programe școlare adaptate, exerciții de protecție civilă mai frecvente, parteneriate cu organizațiile neguvernamentale specializate. Conceptul de rezistență teritorială, inspirat din modelele finlandez, baltic și polonez, capătă vizibilitate sporită.

Educația de securitate

Educația de securitate și cultura cetățenească reprezintă investiții cu efect cumulativ. Tinerii, ca generație care va opera în mediul de securitate al deceniilor următoare, beneficiază de un public-țintă esențial. Capacitatea de a verifica surse, de a discerne conținut inautentic, de a se proteja de manipulare devine competență civică fundamentală. Mediul școlar, universitar, organizațiile civice, mediile media reprezintă canale de transmitere. Strategia 2025-2030 recomandă consolidarea acestor canale, în acord cu lecțiile învățate din experiența Ucrainei și a statelor baltice.

(f) APLICARE, PROVOCĂRI, PERSPECTIVE

Provocări practice ale aplicării conceptului

Aplicarea conceptului integrat ridică o serie de provocări practice. Coordonarea interinstituțională este cheia, însă tradiția administrativă românească, cu silozurile sale ministeriale, face dificilă o convergență fluidă. Resursele bugetare sunt obiectul unor arbitraje permanente: investiția în apărare presupune mai puține fonduri pentru educație, cea în infrastructură energetică concurează cu sănătatea. Comunicarea cu cetățenii, esențială pentru construirea rezilienței, presupune o cultură de securitate larg răspândită, care în România rămâne în construcție.

Mecanisme de coordonare

Mecanismele de coordonare în cadrul conceptului extins includ Consiliul Suprem de Apărare a Țării ca for strategic, Comitetul Național pentru Situații de Urgență ca for operațional gestionat de premier, comunitățile interinstituționale specializate (cibernetică, informații, antiterorism). Strategiile sectoriale, subordonate Strategiei Naționale de Apărare, oferă cadrul detaliat pentru fiecare dimensiune. Această arhitectură stratificată permite simultan viziunea de ansamblu și agilitatea operațională, deși coerența între paliere rămâne obiectul unor eforturi continue.

Direcții de evoluție 2026-2030

Conceptul oferă o busolă valoroasă, capabilă să orienteze deciziile strategice ale deceniilor următoare, în acord cu mediul de securitate complex și dinamic. Pe termen lung, aprofundarea sa va implica integrarea unor dimensiuni noi: securitatea spațială (cu rolul ROSA în cadrul Agenției Spațiale Europene), securitatea generată de inteligența artificială, riscurile sistemice ale interconectării digitale globale. România, prin maturitatea instituțională acumulată, este pregătită să adapteze gradual cadrul conceptual la aceste provocări emergente, contribuind activ la dezbaterile aliate și europene pe această temă.

SURSE PRINCIPALE

● Strategia Națională de Apărare 2025-2030, adoptată CSAT 24 noiembrie 2025.

● Strategia Națională de Apărare 2015-2019 (introducerea conceptului de securitate națională extinsă).

● Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde, Security: A New Framework for Analysis (1998).

● Conceptul Strategic NATO 2022 (Summit Madrid).

● Compass Strategic UE 2022.

● Legea 58/2022 privind securitatea și apărarea cibernetică a României.

● Directiva europeană NIS2, transpusă în legislația națională.

● Direcția Națională de Securitate Cibernetică (DNSC), rapoarte anuale.

● Decizia Curții Constituționale privind anularea alegerilor prezidențiale, 6 decembrie 2024.

● Institutul Național de Statistică, recensământul populației 2021 și estimări 2024.

● Proiectul Neptun Deep, Marea Neagră, intrare în producție programată 2027.

● Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, structuri și efective.