Sinteză. Sănătatea mamei și a copilului este unul dintre cele mai sensibile domenii ale sanitarului public, cu indicatori care reflectă direct calitatea sistemului de sănătate și a politicilor sociale conexe. România se confruntă cu provocări grave în acest domeniu: mortalitatea infantilă (decesele copiilor sub 1 an la 1.000 de născuți vii) este de aproximativ 5,5-6 la 1.000, cea mai ridicată din UE și aproape dublă față de media UE (2,5-3). Mortalitatea maternă (decesele femeilor în timpul sarcinii, nașterii sau imediat după) este și ea peste mediile europene. Rata operațiilor cezariene depășește 40% din totalul nașterilor, una dintre cele mai ridicate din UE, cu implicații medicale și culturale. Aceste cifre, în pofida îmbunătățirilor graduale din ultimii ani, evidențiază decalajul față de standardele europene moderne. Cauzele includ infrastructura insuficientă în multe maternități, deficitul de personal specializat (neonatologi, moașe), accesul inegal la îngrijiri prenatale, factori socioeconomici care afectează populațiile vulnerabile. Articolul analizează situația și agenda îmbunătățirilor.

1. Mortalitatea infantilă: amploarea problemei

Mortalitatea infantilă este indicatorul cel mai elocvent al calității sistemului perinatal. România înregistrează rate care plasează țara pe ultimul loc al UE pentru acest indicator: 5,5-6 decese la 1.000 de născuți vii în 2024, comparativ cu media UE de 2,8 și cu state precum Finlanda, Suedia, Norvegia care au sub 2 decese la 1.000. Această diferență înseamnă că anual, în România, mor sute de copii sub 1 an care, într-un sistem cu standarde europene, ar fi putut supraviețui.

Cauzele decesului infantil includ: cauze perinatale (legate de naștere, prematuritate, hipoxie), malformații congenitale, infecții, accidente, condiții care necesită intervenție medicală complexă. Aproximativ jumătate din decese se înregistrează în primele 7 zile de viață (mortalitatea neonatală precoce), reflectând calitatea îngrijirilor în primele momente după naștere. Diferențele teritoriale sunt semnificative: județele cu mortalitate infantilă mai ridicată sunt cele din Moldova, Oltenia, județele cu populație romă semnificativă, în timp ce județele cu maternități performante (București, Cluj, Timișoara) au rate apropiate de media UE. Tendința pe termen lung este de scădere graduală (de la peste 25 în 1990 la 5,5-6 în 2024), dar ritmul reducerii a fost lent comparativ cu state similare din regiune.

2. Mortalitatea maternă și asistența la naștere

Mortalitatea maternă în România este de aproximativ 10-12 cazuri la 100.000 de născuți vii, semnificativ mai ridicată decât mediile europene (5-6 la 100.000) și sub mediile UE 27. Aceste decese pot fi prevenite în mare parte prin îngrijiri prenatale adecvate, asistență calificată la naștere, capacitatea de intervenție rapidă în situații de urgență. Cauzele directe includ hemoragii postpartum, sepsis, embolii, complicații ale hipertensiunii induse de sarcină. Cauzele indirecte includ exacerbarea unor afecțiuni preexistente (boli cardiace, infecții cronice, alte condiții).

Asistența la naștere se desfășoară aproape integral în maternități (peste 98% din nașteri au loc în unități sanitare), dar calitatea îngrijirilor variază considerabil. Maternitățile mari din orașele universitare (Polizu, Filantropia, Giulești în București, maternitățile din Cluj, Iași, Timișoara) au standarde europene, cu neonatologie modernă, echipe complete, dotări avansate. Maternitățile mici din orașele de provincie au resurse mai modeste, cu personal redus și cu dotări mai limitate, ceea ce poate complica gestionarea cazurilor dificile. Reforma rețelei perinatale, cu concentrarea cazurilor complexe în centre specializate și cu sistem eficient de transfer, este o agendă importantă a politicii sanitare.

3. Operațiile cezariene: peste 40% din nașteri

Rata operațiilor cezariene din România depășește 40% din totalul nașterilor, una dintre cele mai ridicate din UE și mult peste recomandarea OMS de 10-15%. Această rată ridicată are cauze multiple: factori medicali (sarcini de risc, complicații prevazibile), factori organizatorici (programarea cezarienelor permite gestionarea mai ușoară a fluxului din spitale), factori culturali (preferința unor familii pentru predictibilitatea operației programate), factori financiari (în trecut, plățile informale erau asociate adesea cu cezarienele).

Implicațiile ratei ridicate de cezariene sunt semnificative. Pe termen scurt, riscurile chirurgicale (infecții, hemoragii, complicații anesthezice) sunt mai mari decât pentru nașterile vaginale. Pe termen lung, cezarienele afectează riscurile pentru viitoare sarcini (placentă previa, ruptură uterină, infertilitate secundară), iar copiii născuți prin cezariană au rate ușor mai ridicate pentru anumite condiții (astm, alergii, obezitate). Reducerea ratei cezarienelor la niveluri medical justificate este un obiectiv al politicilor sanitare, prin protocoale clinice clare, prin formarea moașelor și a obstetricienilor în asistența nașterilor naturale, prin educarea publicului privind beneficiile nașterilor vaginale când sunt medical posibile.

4. Îngrijirile prenatale și screening-ul

Îngrijirile prenatale în România au cunoscut îmbunătățiri semnificative, dar acoperirea rămâne inegală. Femeile însărcinate din mediul urban și cu venituri medii sau ridicate au în general acces la consultații regulate, ecografii, analize, screeninguri prenatale (pentru malformații, pentru anomalii cromozomiale). Femeile din mediul rural, din comunitățile rome, din situații socioeconomice dificile au acces inegal la astfel de îngrijiri, ceea ce contribuie la prevalența mai mare a complicațiilor.

Programe naționale finanțate prin CNAS oferă gratuit consultații prenatale, vitamina prenatală, screening pentru hipotiroidism și anemie maternă, ecografii morfologice. Implementarea practică variază: unele cabinete de medicină de familie urmăresc atent sarcinile, altele oferă servicii formale. Pediatria postnatală pentru copii nou-născuți include vaccinarea conform calendarului, monitorizarea dezvoltării, screening pentru hipotiroidism congenital, fenilcetonurie și alte condiții genetice prin testul tipic la naștere. Reforma asistenței perinatale pentru extinderea acoperirii și pentru creșterea calității este una dintre prioritățile strategice.

5. Agenda îmbunătățirii: spre standardele europene

Agenda pentru îmbunătățirea sănătății mamei și copilului în România cuprinde direcții complementare. Prima: modernizarea infrastructurii maternităților prin investiții PNRR și fonduri europene, cu accent pe maternitățile județene și pe centrele cu rate ridicate de mortalitate perinatală. A doua: dezvoltarea sistemului de transfer maternal pentru cazurile complexe, cu coordonare regională între maternitățile mici și centrele specializate, pentru a asigura că sarcinile de risc sunt gestionate în unități cu resurse adecvate.

A treia direcție: formarea suplimentară a personalului perinatal (obstetricieni, neonatologi, moașe, asistenți medicali specializați), cu programe de rezidențiat extinse și cu formare continuă. A patra: programe extinse pentru îngrijirile prenatale în comunitățile vulnerabile, prin mediatori sanitari (în special pentru comunitățile rome) și prin programe specifice de planificare familială și sănătate reproductivă. A cincea: educație pentru sănătate la nivelul școlilor și prin campanii publice, cu accent pe sarcina adolescentină (problemă persistentă în România cu rate peste mediile europene), pe alimentația sănătoasă în sarcină, pe importanța consultațiilor prenatale. A șasea: monitorizarea sistematică a indicatorilor perinatali cu publicarea datelor pe maternitate și pe județ, pentru transparență și pentru identificarea unităților cu nevoie de intervenție. Realizarea acestei agende ar reduce semnificativ mortalitatea infantilă și maternă, aducând România mai aproape de standardele europene în acest domeniu critic.

SURSE PRINCIPALE

INS, Demografia României 2024-2025, mortalitatea infantilă și maternă.

Ministerul Sănătății, Programul Național de Sănătate a Mamei și Copilului 2024-2030.

Eurostat, Maternal and Infant Mortality 2024.

OMS Europa, Romania Country Profile Maternal-Child Health 2024.

Salvați Copiii România, Drepturile copilului în sănătate 2024-2025.

Asociația Moașelor Independente, Raport 2024.

UNICEF Romania, State of Maternal-Child Health 2024.