Sinteză. Locuirea și politicile urbane se află într-un moment de cotitură pentru România. Pe de o parte, investițiile fără precedent prin PNRR și prin fonduri europene oferă oportunități unice pentru modernizare: reabilitarea termică a fondului construit, dezvoltarea infrastructurii urbane, programe pentru tineri și pentru categorii vulnerabile. Pe de altă parte, provocările sunt majore: accesibilitatea locuințelor pentru tinerele generații, deficitul de locuințe sociale, modernizarea fondului învechit, dezvoltarea urbană dezechilibrată cu concentrarea în câteva poluri, urbanismul deteriorat prin derogări excesive. Deceniul 2026-2035 va determina dacă România va consolida un sector al locuirii modern, sustenabil și echitabil, capabil să răspundă nevoilor diferitelor categorii sociale. Articolul de încheiere al Secțiunii SP6 sintetizează perspectivele articolelor anterioare și propune o viziune integrată pentru agenda locuirii.

1. Modernizarea fondului construit: prioritatea PNRR

Modernizarea fondului construit prin reabilitarea termică este probabil componenta cu cel mai mare impact vizibil al politicii locuirii din deceniul curent. Programele PNRR cu peste 1 miliard de euro pentru reabilitarea blocurilor, plus fonduri europene complementare, oferă oportunitatea transformării fondului învechit. Continuarea acestor investiții după 2026, prin Programul Operațional Dezvoltare Durabilă 2021-2027 și prin programe noi, va asigura sustenabilitatea ritmului de modernizare.

Direcțiile viitoare ale modernizării includ: extinderea programului la toate tipurile de clădiri (blocuri, case individuale, clădiri publice, clădiri de patrimoniu); consolidarea schemelor de sprijin pentru categoriile vulnerabile (pensionarii cu venituri mici, persoanele cu dizabilități); profesionalizarea sectorului construcțiilor prin programe de formare specializate; monitorizarea calității execuției prin standarde stricte și prin sancțiuni reale; integrarea cu programele de modernizare urbană mai ample (cartiere modernizate ca proiecte integrate). Realizarea acestei agende ar transforma fondul construit românesc într-unul comparabil cu cele europene moderne.

2. Accesibilitatea locuințelor: agenda echității

Accesibilitatea locuințelor pentru tineri și pentru categoriile cu venituri reduse este probabil cea mai presantă agendă socială a politicii locuirii. Direcțiile principale includ: consolidarea programului Noua Casă cu extinderea plafoanelor și cu condiții îmbunătățite; dezvoltarea masivă a ANL cu obiective de 10.000-15.000 locuințe construite anual; reformarea sectorului chiriilor pentru a oferi alternativă reală la cumpărare; scheme de economisire pentru locuință după modelul Bausparkassen german.

Politici fiscale pentru susținerea locuirii accesibile includ: facilități pentru construcția de locuințe accesibile (cu cote de prețuri rezonabile), impozite asupra locuințelor goale pentru a reduce speculația imobiliară, deduceri fiscale extinse pentru cheltuielile de îmbunătățire a locuințelor. Reglementări urbane care includ cote pentru locuințe accesibile în noile dezvoltări (modelul reglementărilor europene de zoning). Cooperare cu sectorul privat pentru parteneriate care produc locuințe la prețuri rezonabile. Realizarea acestei agende ar reduce semnificativ presiunile actuale ale pieței imobiliare și ar oferi tinerelor generații accesul rezonabil la locuințe decente.

3. Locuirea socială și incluziunea

Locuirea socială și incluziunea categoriilor vulnerabile reprezintă agenda etică și socială a politicii locuirii. Direcțiile principale includ: extinderea masivă a stocului de locuințe sociale (de la sub 1% actual la 5-10% până în 2035, apropiind România de mediile europene); consolidarea serviciilor pentru persoanele fără adăpost cu extinderea adăposturilor și cu dezvoltarea modelului Housing First; programe complexe de incluziune pentru comunitățile rome cu locuire vulnerabilă.

Servicii integrate care combină locuirea cu suportul social: pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului, pentru victimele violenței domestice, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, pentru foștii deținuți, pentru alte categorii cu nevoi multiple. Cooperarea cu societatea civilă pentru servicii specializate care complementează rețeaua publică. Combaterea segregării urbane prin politici de dezsegregare care creează cartiere mixte cu diversitate socială. Realizarea acestei agende ar atenua una dintre cele mai grave forme de excluziune și ar oferi demnitate de locuire pentru categoriile vulnerabile.

4. Urbanismul modern și planificarea teritorială

Reformarea urbanismului prin Codul Urbanismului (a cărui adoptare este așteptată) și prin revizuirea masivă a PUG-urilor reprezintă agenda fundamentală pentru calitatea vieții urbane. Direcțiile principale includ: implementarea consecventă a noului cadru cu sancțiuni reale pentru încălcări; revizuirea sistematică a PUG-urilor în toate localitățile cu instrumente expirate; dezvoltarea conceptelor moderne de urbanism (oraș cu 15 minute, mobilitate sustenabilă, spații publice de calitate, integrarea naturii).

Protecția patrimoniului urban prin reglementări stricte pentru centrele istorice și pentru zonele cu valoare urbanistică. Participarea publică reală în deciziile urbanistice prin consultări consistente și prin platforme digitale accesibile. Profesionalizarea administrațiilor locale cu specialiști în urbanism cu pregătire modernă. Cooperarea metropolitană pentru orașele care depășesc limitele administrative. Coordonarea cu programele europene de Urban Agenda for the EU pentru transfer de bune practici. Aceste direcții cumulate ar transforma urbanismul românesc dintr-un domeniu cu probleme persistente într-un instrument modern al dezvoltării urbane sustenabile.

5. Viziunea locuirii 2035

Viziunea pentru sectorul locuirii românesc în 2035 ar trebui să includă componente ambițioase. Fond locativ modernizat cu cel puțin 70% din blocurile vechi reabilitate termic, cu eficiență energetică ridicată și cu confort modern. Acces la locuințe pentru tineri facilitat prin combinația de programe (Noua Casă consolidată, ANL extinsă, sector profesional de chirii), cu vârsta primei independențe locative scăzută la 25-26 ani (apropiată de mediile europene).

Locuire socială dezvoltată cu 5-10% din locuințe în categoria socială, oferind protecție pentru categoriile vulnerabile. Persoanele fără adăpost beneficiind de servicii dezvoltate de tip Housing First, cu rezultate vizibile în reducerea fenomenului. Comunitățile rome integrate progresiv prin politici comprehensive de incluziune. Patrimoniul construit conservat și valorificat cu monumente principale restaurate, cu turism cultural dezvoltat. Urbanism modern aplicat sistematic, cu Cod adoptat și cu PUG-uri actualizate, cu dezvoltări coerente și sustenabile.

Realizarea acestei viziuni cere mai multe condiții. Voință politică susținută pentru reforme structurale peste cicluri electorale. Investiții consistente cu combinația de surse interne și europene (estimate la 5-7 miliarde euro anual pentru politicile locuirii). Cooperare între autoritățile centrale și cele locale pentru implementare. Cooperare cu sectorul privat pentru dezvoltări responsabile. Cooperare cu societatea civilă pentru programele de incluziune. Comunicare publică sistematică pentru construirea consensului. Locuirea este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor și unul dintre cei mai importanți indicatori ai calității vieții. Investiția în locuire este investiția în viața cotidiană a milioanelor de români, cu beneficii pentru generațiile actuale și pentru cele viitoare. România anului 2035 va fi rezultatul deciziilor de locuire luate în acest deceniu.

SURSE PRINCIPALE

Strategia Națională a Locuirii 2024-2030.

PNRR Romania, Componente locuire și urbanism 2021-2026.

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă 2021-2027.

Comisia Europeană, Urban Agenda for the EU 2024.

OECD, Affordable Housing Romania 2024.

Banca Mondială, Romania Housing Sector 2024.

Housing Europe, Romania Country Profile 2024.