Pe 14 octombrie 2024, România a depus la Comisia Europeană versiunea finală actualizată a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (NECP) pentru perioada 2025 și 2030. Documentul include 89 de politici și măsuri adiționale, vizează reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 85% până în 2030 față de 1990 și atingerea neutralității climatice în 2045, cu cinci ani înainte de termenul UE. Ținta de regenerabile în consumul final brut de energie este stabilită la 38%, sub pragul european obligatoriu de 41%. Indexul Climate Change Performance Index 2025 plasează România pe locul 32 dintr-un total de 67 de state evaluate, cu calificative de nivel scăzut la regenerabile și politică climatică, plus calificative ridicate la emisii GHG și utilizarea energiei.
Bilanțul cantitativ exprimă progres real, dar limitat. Emisiile totale ale României în 2023 erau cu 30,1% sub nivelul din 2005, iar reducerea netă (incluzând absorbția prin sectorul LULUCF, plus 50% față de 2005) atinge 50,8%. Sectoarele acoperite de schema EU ETS au redus emisiile cu 68,2% post-2005, în timp ce sectoarele Effort-Sharing (transport, agricultură, clădiri) au crescut cu 8,4%. Ponderea României în emisiile nete UE este de 2%.
Politica de mediu și schimbări climatice a României se află într-o tranziție incompletă: angajamentele de neutralitate climatică pentru 2045 sunt formal mai ambițioase decât media UE, însă instrumentele de implementare arată dependență structurală de gazul natural ca punte. Trei priorități definesc agenda imediată: alinierea NECP la pragul european obligatoriu de 41% regenerabile, articularea unei strategii Carpați coerente ca instrument de politică externă regională, plus poziționarea României la COP30 ca actor cheie pentru Europa Centrală și de Est.
BILANȚUL NECP 2025 ȘI 2030
Trei elemente structurale definesc planul național actualizat:
Primul. Ținta de regenerabile sub pragul european. NECP românesc fixează 38% regenerabile în consumul final, sub cele 41% obligatorii UE. Comisia Europeană a recomandat creșterea ambiției. SolarPower Europe estimează un potențial neacoperit de 29 GW de capacitate solară până în 2090. Mecanismul Contracts for Difference, cu 5.000 MW alocați prin licitațiile din aprilie 2024 și mai 2025, plus schemele Modernization Fund (415 milioane euro auto-consum public, 400 milioane companii), oferă instrumentele necesare pentru depășirea țintei.
Al doilea. Dependența structurală de gaz natural. Planul prevede dublarea capacității de generare pe gaz până în 2026 și 2027, parțial prin Restructurarea Complexului Energetic Oltenia. Beyond Fossil Fuels estimează peste 5 GW de capacitate nouă pe gaz programată. Greenpeace a documentat alocări paralele de aproximativ 13 miliarde de euro pentru regenerabile și 13 miliarde pentru infrastructura de gaz, ceea ce subminează ambițiile climatice ale UE. Comisia Europeană a recomandat introducerea unilaterală a accizelor bazate pe conținutul de carbon al combustibililor.
Al treilea. Tranziția justă încă în construcție. Planul de eliminare a cărbunelui până în 2032 rămâne formal, dar este însoțit de extinderea a trei mine de lignit aprobată în octombrie 2023. Analiza socială a impactului asupra regiunilor miniere (Valea Jiului, Gorj) lipsește încă din documentele oficiale. Riscul: replicarea modelului post-1990, în care restructurarea industrială a generat dezvoltare regională asimetrică.
AGENDA CARPAȚI CA INSTRUMENT DE POLITICĂ EXTERNĂ
Lanțul carpatic acoperă 210.000 km², traversează șapte state (Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina, Ungaria, România, Serbia), găzduiește cel mai mare ecosistem de pădure neatinsă din Europa, plus populații semnificative de urs brun, lup, râs, zimbru. Convenția Carpatică, semnată în 2003 la Kiev și ratificată de toate cele șapte state, oferă cadrul instituțional. Romania deține aproximativ 55% din suprafața carpatică totală, ceea ce conferă o poziție de lider regional natural.
Trei oportunități strategice rămân subutilizate:
● Romania ca lider al unei viziuni Carpați extinse, cu sediu permanent al Secretariatului Convenției Carpatice (în prezent la Viena, găzduit de UNEP). Mutarea la Brașov sau Sibiu ar oferi vizibilitate și capacitate operațională directă. Buget propus pentru sediu: 5 până la 8 milioane de euro pe an, finanțare combinată stat și fonduri europene;
● Pachetul Carpathian Green Corridor, integrat cu inițiativa europeană Trans European Nature Network. Componente: rețea de coridoare ecologice transfrontaliere, plan de management coordonat al populațiilor de mari prădători, parteneriat științific de cercetare cu Universitatea din București, Babeș-Bolyai și institutele europene;
● Diplomația climatică regională centrată pe Carpați, cu reuniuni anuale la nivel de miniștri ai Mediului plus reuniuni complementare cu reprezentanți ai diasporei româneşti din Ucraina, Serbia, Ungaria. Romania ar institutionaliza astfel un cluster de politică externă la intersecția dintre vecinătate și agenda climatică.
COP30 ȘI POZIȚIONAREA INTERNAȚIONALĂ
COP30, găzduit la Belém în noiembrie 2025, a marcat un moment de cumpănă pentru ambițiile climatice globale. Statele Unite, sub administrația Trump II, au semnalat retragerea parțială din angajamentele Acordului de la Paris. China a confirmat țintele propriile, dar a respins presiunea pentru accelerare. Uniunea Europeană a promovat o agendă activă, însă cu fragmentare internă vizibilă. Romania, în calitate de stat membru UE, a contribuit la poziția comună europeană prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Trei direcții s-au cristalizat ca prioritare pentru România în arhitectura post-COP30:
Prima. Diplomația climatică multilaterală. Romania ar putea să își asume un rol activ ca punte între statele Europei Centrale și de Est, plus statele candidate la UE (Republica Moldova, Ucraina, Balcanii de Vest). Componente: program de asistență tehnică pentru elaborarea NECP-urilor candidaților, schimburi de experți pe procesul de tranziție, dialog tematic anual cu Africa de Nord pe agenda apei și a deșertificării (vezi Articolul 24).
A doua. Adaptarea la impactul climatic. Romania este stat cu vulnerabilitate ridicată: 35% din suprafață în zone cu risc de secetă (Bărăgan, Dobrogea, sudul Olteniei), inundații recurente în Câmpia de Vest și pe Dunăre. Strategia Națională de Adaptare 2024 oferă cadrul, dar bugetele de implementare rămân modeste. Asigurarea obligatorie pentru locuințele din zone vulnerabile, introdusă din 2025, este un pas valoros.
A treia. Finanțarea climatică. PNRR alocă 44% pentru tranziție verde. Modernization Fund a furnizat aproximativ 1,2 miliarde de euro între 2021 și 2024 pentru proiecte de regenerabile, eficiență energetică și stocare. Dezvoltarea unui cadru de Green Bonds suverane, în completare la PNRR, ar consolida capacitatea României de a atrage capital privat la condiții preferențiale.
TREI PRIORITĂȚI STRATEGICE PRIORITARE
Prima. Alinierea NECP la pragul european obligatoriu de 41% regenerabile, cu calendar clar de implementare 2026 și 2030. Componente: a treia licitație CfD lansată în Q4 2026, accelerarea autorizării proiectelor regenerabile, scheme dedicate pentru proiecte cetățenești de auto-consum (PV pe acoperișurile clădirilor publice și industriale).
A doua. Strategia Carpați 2026 și 2035, ca instrument de politică externă regională. Sediul Secretariatului Convenției Carpatice mutat la Brașov sau Sibiu. Pachetul Carpathian Green Corridor implementat. Reuniuni anuale ministeriale cu cele șapte state semnatare. Buget total: 50 milioane euro pe 5 ani.
A treia. Cadrul CCUS adoptat până la sfârșitul lui 2026, asociat cu schema de stat aid pentru industrii intensive în carbon (oțel, ciment, chimie). Vezi Articolul 17 al acestei serii pentru analiza energetică detaliată.
Politica de mediu și schimbări climatice a României se află la un punct de inflexiune. Reducerea emisiilor cu 30% post-2005 și ținta de neutralitate climatică în 2045 constituie progres real. Dependența structurală de gaz natural plus ținta de regenerabile sub pragul european obligatoriu reprezintă limite. Trei priorități definesc decisiv agenda imediată: alinierea NECP la 41% regenerabile, Strategia Carpați 2026 și 2035 ca instrument de politică externă, cadrul CCUS adoptat până la sfârșitul lui 2026. Calitatea implementării transformă politica climatică românească în activ strategic european.
SURSE PRINCIPALE
● Comisia Europeană (octombrie 2024), Romania Updated Final National Energy and Climate Plan 2021 și 2030.
● European Parliament (mai 2025), Romania’s Climate Action Strategy, EPRS Briefing.
● Energy Industry Review (octombrie 2024), Romania’s Integrated National Energy and Climate Plan Published by the EC.
● Bankwatch (noiembrie 2024), Romania’s Gas-Fuelled Climate Plan Lacks Green Ambition.
● OECD (iulie 2024), Decarbonising Romania’s Economy, Working Paper 1812.
● Climate Change Performance Index 2025, Romania country profile.
● European Environment Agency, Greenhouse Gas Inventory 2024, Romania.
● Convenția Carpatică (Kiev, 2003), texte și protocoale adiționale.
● Programul Național Cadru pentru Schimbări Climatice 2024 și 2030.
● Strategia Națională de Adaptare la Schimbările Climatice 2024.
● Mecanismul Contracts for Difference (CfD), licitațiile din aprilie 2024 și mai 2025.
● Modernization Fund, schemele de finanțare 2021 și 2025 pentru România.
● COP30 Belém (noiembrie 2025), comunicate finale și poziții EU.