Sinteză. Inflația anuală în România a parcurs în numai cinci ani cel mai spectaculos și mai dureros ciclu din istoria recentă: de la 2,1% în 2021, la un vârf de 16,8% în 2022, cu o coborâre lentă și accidentată spre 9,7% în 2025 și 9,31% în ianuarie 2026. Pus în perspectivă, aceasta înseamnă că prețurile au crescut în patru ani cu aproape 50%, jumătate din puterea de cumpărare dintr-un coș de consum mediu evaporată în prețuri mai mari. Articolul de față povestește cauzele, fazele și contextul comparativ al acestui ciclu, explicând de ce dezinflația merge mai greu în România față de restul Europei și ce se poate aștepta în continuare.

1. Cum se măsoară inflația și de ce contează

Inflația exprimată ca rata anuală compară prețurile dintr-o lună cu prețurile din aceeași lună a anului precedent. Indicele Prețurilor de Consum (IPC) al INS și Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum (HICP) al Eurostat urmăresc un coș de bunuri și servicii reprezentativ pentru cheltuielile gospodăriei medii. Coșul românesc acordă o pondere mai mare alimentelor (circa 28%) și energiei față de coșul mediu european, ceea ce face inflația românească mai sensibilă la șocurile din aceste categorii decât inflația din Germania sau Franța.

Inflația CORE2 ajustată (care exclude prețurile volatile ale alimentelor neprocesate și ale produselor energetice) este urmărită cu atenție de BNR, deoarece reflectă presiunile inflaționiste de bază, mai strâns legate de cerere și de anticipații. În tot cursul ciclului 2022-2026, inflația core a rămas persistentă: 8,5% în ianuarie 2026, față de 8,5% și în december 2025, semnalând că dezinflația profundă se lasă așteptată chiar și cu o cerere internă temperată.

2. Faza I (2022): șocul extern și explozia prețurilor

Primul semestru din 2022 a adus o lovitură simultană pe mai multe fronturi. Invazia Rusiei în Ucraina pe 24 februarie 2022 a perturbat piețele globale de gaze naturale (Rusia furniza circa 40% din gazul UE), de petrol, de cereale și de îngrășăminte. Prețul la bursele europene de energie a crescut de 5-10 ori față de nivelul anterior conflictului, atingând vârfuri istorice. România, care importa o parte din consum și era expusă piețelor europene, a simțit șocul rapid: facturile la energie au explodat pentru firme și gospodării.

Guvernul a introdus în 2022 plafonarea prețurilor la energie pentru consumatorii casnici (prețul gazului plafonat la 0,31 lei/kWh, prețul electricității la 0,68-0,80 lei/kWh în funcție de consum), care a atenuat parțial impactul pentru populație, dar cu un cost bugetar semnificativ. Inflația a urcat rapid: de la 8,5% în ianuarie 2022 la 13,8% în mai și la maximul de 16,8% în noiembrie 2022. Aceasta era cea mai mare inflație din UE, reflectând vulnerabilitățile structurale ale economiei românești la șocurile externe.

3. Faza II (2023-2024): dezinflație lentă și persistența core

Odată cu normalizarea parțială a prețurilor energiei pe piețele europene (gazul a coborât de la vârfuri, dar a rămas mai scump față de pre-conflict), inflația headline a început să scadă. Aceasta a ajuns la 14,5% în 2023, 6,7% în 2024. BNR a redus dobânda de la 7,00% la 6,50% în august 2024, primul semn de relaxare după doi ani de înăsprire. Totuși, inflația core a rămas la 7-8%, arătând că presiunile inflaționiste de bază (salarii, servicii, alimentele procesate) se temperau mai greu decât prețurile energiei.

Creșterile salariale nominale semnificative din 2022-2024, necesare pentru a compensa eroziunea puterii de cumpărare, au alimentat o spirală salarii-prețuri modestă în sectorul serviciilor: restaurante, turism, servicii de îngrijire personală, unde costul forței de muncă este ponderea dominantă. Această dinamică, comună și altor economii europene, explică de ce dezinflația din componenta servicii a fost mai lentă decât dezinflația din energie și alimente.

4. Faza III (2025-2026): fiscalitatea inflaționistă

Dacă în 2022-2024 sursa principală a inflației a fost externă (energia, alimentele, războiul), în 2025-2026 guvernul român a adăugat el însuși combustibil inflaționist prin pachetele de consolidare fiscală. Majorarea TVA din august 2025 (unele categorii de produse alimentare procesate trecute de la 9% la 19%), creșterile de accize la combustibili, tutun și alcool, și noile taxe de mediu s-au transmis aproape integral în prețurile de consum, reaccelerând inflația după o scurtă perioadă de dezinflație.

Rezultatul: rata anuală a inflației a coborât moderat la 9,62% în ianuarie 2026 (față de 9,69% în decembrie 2025), iar BNR anticipa chiar o creștere ușoară în trimestrul 2 din 2026, din cauza eliminării plafonului la adaosul comercial aplicat în alimentar. Aceasta plasează România, pentru al treilea an consecutiv, pe locul întâi în UE la inflație, cu o distanță de 4-5 puncte procentuale față de media europeană de circa 4-5%.

5. Comparația internațională și lecțiile

România a intrat mai târziu în ciclul inflaționist față de unele state (unde inflația a urcat mai rapid), dar a ieșit mai lent. Cauzele principale ale persistenței inflaționiste românești sunt: ponderea mai mare a energiei și alimentelor în coșul de consum, politica fiscală inflaționistă din 2025 (care a adăugat prețuri când restul Europei dezinfla), salariile în creștere rapidă în sectoarele cu productivitate ridicată și inerția anticipațiilor inflaționiste ale populației (oamenii care se așteaptă la inflație ridicată vor cere salarii mai mari, perpetuând ciclul).

Lecția pentru politica economică este evidentă: consolidarea fiscală prin creșteri de TVA și accize, deși necesară din perspective bugetare, are un cost inflaționist direct. Idealmente, ajustarea fiscală ar trebui preferată prin creșterea veniturilor din combaterea evaziunii (neinflaționistă) față de creșterile de cote (inflaționiste). România a trebuit să facă ambele, din necesitate, dar calendarul a fost prost corelat cu ciclul dezinflaționist.

SURSE PRINCIPALE

INS, Indici Prețuri de Consum, date lunare 2021-2026.

BNR, Raportul asupra inflației, mai 2026.

Eurostat, HICP statistici, comparații UE 2022-2026.

Comisia Europeană, European Economic Forecast, primăvara 2026.

EBRD, Regional Economic Prospects, 2026.