Sinteză. Publicul larg urmărește de obicei o singură cifră a inflației: rata anuală, publicată lunar de INS. Economiștii și băncile centrale privesc mai adânc, urmărind mai mulți indici care spun povești diferite. Inflația headline (titlu) include toate categoriile de prețuri, inclusiv energia și alimentele neprocessate, componente cu volatilitate ridicată legate de factori globali și sezonieri. Inflația core (de bază) exclude aceste componente volatile și reflectă presiunile inflaționiste mai persistente, generate de cerere, salarii și anticipații. La mai 2026, inflația headline în România este circa 9,3-9,6%, iar inflația CORE2 ajustată este circa 8,5%, o diferență mică dar importantă pentru calibrarea politicii monetare. Articolul explică aceste concepte și de ce BNR acordă atenție specială inflației core.

1. De ce nu o singură inflație, ci mai multe

Prețurile din economie evoluează diferit în funcție de natura bunului sau serviciului. Prețul petrolului sau al gazelor naturale se poate dubla sau înjumătăți în câteva luni, pe baza deciziilor OPEC, a conflictelor geopolitice sau a condițiilor meteorologice. Prețul roșiilor crește vara și scade toamna. Prețul unui apartament sau al unui serviciu de contabilitate se ajustează lent, influențat de salarii, de cerere pe termen lung și de așteptările privind viitorul. A trata toate aceste prețuri uniform ar produce o imagine distorsionată a tendințelor inflaționiste structurale.

De aceea, băncile centrale și statisticienii calculează mai multe versiuni ale inflației. Inflația headline (IPC sau HICP) include tot coșul. Inflația core sau CORE2 ajustată (în terminologia BNR) exclude prețurile alimentelor neprocesate (legume, fructe, ouă, care sunt sezoniere) și prețurile produselor energetice (electicitate, gaze, combustibili, care urmăresc piețele globale). Ceea ce rămâne reflectă presiunile inflaționiste generate de dinamica internă a economiei: salarii, cerere, marje de profit, anticipații.

2. Semnificația inflației CORE2 ajustată în 2026

La mai 2026, BNR raportează o inflație CORE2 ajustată de circa 8,5%, menținută la același nivel din ultimele luni ale lui 2025. Aceasta înseamnă că, eliminând energia și alimentele neprocessate, prețurile bunurilor și serviciilor de bază cresc tot cu 8,5% față de un an în urmă. Această persistență a inflației de bază arată că dezinflația superficială, vizibilă în headline din cauza efectelor de bază favorabile ale energiei, este însoțită de rezistența presiunilor inflaționiste structurale.

Cele mai rezistente categorii din inflația core sunt serviciile: restaurante, cafenele, transport în comun, servicii medicale private, educație privată, chirii, reparații, coafură. Toate acestea au o componentă salarială dominantă: când salariile cresc, proprietarii de afaceri transmit costul în prețurile de vânzare, mai ales dacă cererea rămâne fermă. Cu salariile crescând cu 10-12% nominal în 2025 în sectorul privat, serviciile au rămas inflaționiste chiar și cu o cerere temperată de dobânzile ridicate.

3. Anticipațiile inflaționiste: inerția care prelungește inflația

Unul dintre cei mai importanți factori care influențează inflația viitoare este ce cred oamenii că va fi inflația viitoare. Sună circular, și chiar este: dacă angajații se așteaptă la o inflație de 8% în următorul an, vor cere creșteri salariale de 8-10% pentru a-și păstra puterea de cumpărare. Angajatorii le vor acorda, ridicând costurile de producție, pe care le vor transmite în prețuri. Prețurile cresc cu 8%, anticipațiile se confirmă, și ciclul se repetă. Economiștii numesc aceasta spirala prețuri-salarii sau inerția anticipațiilor inflaționiste.

Sondajul CFA România din februarie 2026 arăta că analiștii financiari anticipau o inflație de 5,85% în următoarele 12 luni, iar 94% anticipau o scădere față de nivelul curent. Aceasta este o veste bună: dacă profesioniștii cu expertiză macroeconomică văd dezinflația, ei vor calibra negocierile salariale și prețurile contractuale în consecință. Problema este că populația largă și întreprinzătorii mici pot urmări mai degrabă experiența recentă (inflație de 9%) decât proiecțiile sofisticate, menținând anticipații inflaționiste mai ridicate.

4. Tipologia șocurilor inflaționiste: cerere versus costuri

Economia distinge două surse principale de inflație. Inflația prin cerere (demand-pull) apare când economie crește rapid și cererea de bunuri și servicii depășește capacitatea de producție: prea mulți bani urmăresc prea puține bunuri. Inflația prin costuri (cost-push) apare când prețurile inputurilor cresc (energie mai scumpă, materii prime, salarii mai mari), forțând producătorii să ridice prețurile chiar dacă cererea rămâne aceeași sau scade.

Episodul inflaționist românesc din 2022-2026 a combinate ambele tipuri. Inflația prin costuri a dominat în 2022-2023 (energie, materii prime, lanțuri de aprovizionare perturbate), dar o componentă de cerere a existat și ea, alimentată de creșterile salariale masive din 2017-2019 și de boomul consumului din 2021. Din 2025, un element nou: inflația fiscală prin costuri, adică creșterile de TVA și accize care se transmit direct în prețuri de consum, independent de dinamica cererii.

5. Ce înseamnă aceasta pentru politica monetară

BNR urmărește inflația core ca un indicator mai bun al presiunilor inflaționiste controlabile prin politica monetară. Inflația din energie sau prețurile alimentelor neprocessate nu răspund la rate mai mari de dobândă (gazul se scumpește din cauza războiului din Ucraina, nu din cauza dobânzilor din România). Inflația core, generată de cerere și salarii, răspunde în schimb la înăsprire monetară: creditele mai scumpe reduc consumul, firmele devin mai prudente cu creșterile salariale, și spirala se tempereaza.

Atâta timp cât inflația CORE2 rămâne la 8,5%, BNR are motive să mențină o politică monetară restrictivă, chiar dacă headline-ul coboară prin efecte de bază favorabile. O reducere prematură a dobânzii, înainte ca inflația core să fie ferm pe traiectorie descendentă, ar risca o reaccelerare inflationista care ar fi mai costisitor de combătut ulterior.

SURSE PRINCIPALE

BNR, Raportul asupra inflației, mai 2026.

INS, Indicele prețurilor de consum, date lunare 2025-2026.

CFA România, Sondaj indicatorul de încredere macroeconomică, februarie 2026.

BCE, Explicarea inflației core, buletine economice 2023-2025.

Eurostat, HICP inflation by component, date mai 2026.