Sinteză. România a traversat între 2022 și 2026 cel mai intens episod inflaționist din ultimele trei decenii. Inflația a urcat de la 2,1 la sută în 2021 la 16,8 la sută în 2022, pe fondul șocului energetic declanșat de invazia Ucrainei din 24 februarie 2022, și a coborât gradual la 9,7 la sută în 2025, rămânând pentru al doilea an consecutiv cea mai ridicată din Uniunea Europeană. În 2026, procesul de dezinflație continuă, cu o prognoză de circa 6 la sută medie anuală și o scădere spre 4-5 la sută la finalul anului. Articolul explică cauzele inflației românești, răspunsul Băncii Naționale, impactul asupra puterii de cumpărare și perspectivele de normalizare.

1. Ce este inflația și cum se măsoară

Inflația reprezintă creșterea generalizată și susținută a prețurilor bunurilor și serviciilor dintr-o economie. Se măsoară prin mai mulți indici, cel mai uzual în România și în UE fiind HICP (Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum), folosit pentru comparații europene, și IPC (Indicele Prețurilor de Consum), calculat de INS pentru nevoile interne. O inflație de 5 la sută pe an înseamnă că un coș de bunuri care costă 100 de lei la 1 ianuarie va costa 105 lei la 31 decembrie. Pentru un salariu care crește cu 3 la sută, puterea de cumpărare reală scade cu 2 la sută: îți poți permite mai puțin în termeni fizici.

Inflația are surse diferite: inflația prin cerere (prea mulți bani urmăresc prea puține bunuri, tipică boomurilor), inflația prin costuri (creșterea prețurilor la inputuri, mai ales energie și materii prime, care se transmite în prețurile finale) și inflația importată (deprecierea monedei naționale scumpind importurile). Episodul inflaționist din 2022-2025 a fost preponderent de natură externă (șocul energetic și alimentar generat de război), amplificat în România de factori interni specifici.

2. Cauzele specifice ale inflației ridicate din România

România a înregistrat inflația cea mai ridicată din UE în 2025 (9,7 la sută) dintr-o combinație de factori specifici. Primul este costul ridicat al energiei: eliminarea în iulie 2025 a plafonului la prețul electricității pentru gospodării (introdus în 2022 ca măsură de protecție) a dus la o creștere bruscă a facturilor, care s-a propagat în toți indicii de prețuri. Al doilea este creșterea TVA: majorările din 2025 s-au transmis direct în prețurile de consum.

Al treilea factor este eliminarea plafonului la prețul gazelor naturale în martie 2026, care a frânat dezinflația în primele luni ale anului. Al patrulea factor, mai structural, este ponderea mai mare a produselor alimentare și a energiei în coșul de consum al familiei medii românești față de media UE, ceea ce face indicele de prețuri românesc mai sensibil la șocurile din aceste categorii decât indicii din Europa Occidentală.

3. Răspunsul BNR: ciclul de înăsprire monetară

Banca Națională a României a răspuns inflației prin majorarea ratei dobânzii de politică monetară de la 1,75 la sută în ianuarie 2022 la 7,0 la sută în august 2023. Această rată a rămas neschimbată timp de aproape doi ani, semnalând determinarea instituției de a readuce inflația în banda țintă (2,5 la sută plus sau minus un punct procentual). Primul pas de relaxare, o reducere de 25 de puncte de bază la 6,75 la sută, a venit în mai 2026, marcat de primele semne clare de dezinflație susținută.

Impactul creșterilor de dobândă a fost semnificativ: creditul ipotecar și cel de consum s-au scumpit considerabil, temperând cererea de bunuri de valoare mare și contribuind la moderarea inflației prin cerere. Cursul leu-euro a rămas relativ stabil pe parcursul întregului episod inflaționist (fluctuând în banda 4,95-5,10 lei per euro), ceea ce a evitat amplificarea inflației prin depreciere valutară, un fenomen care a lovit alte monede din regiune în perioade similare de turbulențe.

4. Impactul asupra puterii de cumpărare și a standardului de viață

Inflația înaltă din 2022-2025 a erodat considerabil puterea de cumpărare a populației cu venituri fixe sau cu venituri indexate mai lent decât creșterea prețurilor. Pensionarii, salariații din sectorul bugetar (ale căror salarii au fost înghețate nominal în 2025-2026) și persoanele cu venituri din chirii fixe au simțit cel mai acut această compresie. Conform EBRD, salariile reale au scăzut în România cu circa 5 la sută în 2025, cea mai mare contracție din Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, debitorii cu credite la rate fixe au beneficiat indirect: ei rambursează sume nominale fixe în timp ce venitul lor nominal crește. Proprietarii de active reale (imobiliare, acțiuni, aur) au văzut valoarea nominală a activelor crescând. Inflația redistribuie avuția în moduri complexe și adesea opace, ceea ce face gestionarea sa o prioritate de politică publică, nu doar un exercițiu tehnic al băncii centrale.

5. Perspectivele dezinflației în 2026-2027

Dezinflația progresivă este scenariul de bază al BNR și al instituțiilor internaționale. Prognozele indică o inflație medie de 6-7 la sută în 2026, cu o scădere spre 4-5 la sută la finalul anului, urmată de 3-4 la sută medie în 2027. Factorii care susțin dezinflația sunt: temperarea cererii interne (efect al consolidării fiscale și al dobânzilor ridicate), baza de comparație favorabilă (prețurile mari din 2025 creează efecte dezinflaționiste în 2026), normalizarea prețurilor energetice și stabilizarea lanțurilor de aprovizionare globale.

SURSE PRINCIPALE

BNR, Raport asupra inflației, mai 2026.

INS, Indicele Prețurilor de Consum, date lunare 2022-2026.

Comisia Europeană, Previziunea economică de iarnă 2026.

EBRD, Regional Economic Prospects, februarie 2026.

ING Think, Monitoring Romania, Q4 2025.