Sinteză. Creșterea economică este necesară, dar nu suficientă. O economie poate crește rapid timp de un deceniu și totuși să lase în urmă regiuni întregi, categorii sociale vulnerabile sau să deterioreze resursele naturale pe care generațiile viitoare le vor moșteni. România a crescut cu o medie de 4-5 la sută pe an în perioadele de boom, dar a acumulat deficite bugetare mari, inegalități regionale profunde, infrastructură subdezvoltată și un capital uman erodat de emigrare. Articolul de față explorează ce înseamnă creșterea economică durabilă în context românesc, ce politici o susțin și care este legătura cu obiectivele Planului de Țară 2030-2060.

1. Ce este creșterea economică durabilă

Creșterea economică durabilă poate fi înțeleasă prin trei dimensiuni complementare. Prima este sustenabilitatea fiscală: o creștere alimentată de deficite bugetare nesustenabile creează vulnerabilități macroeconomice care se materializează în crize periodice. A doua este sustenabilitatea socială: o creștere care produce inegalități mari sau care lasă regiuni întregi în urmă generează tensiuni politice și sociale și reduce coeziunea necesară pentru reforme structurale. A treia este sustenabilitatea ecologică: o creștere bazată pe epuizarea resurselor naturale sau pe poluare transferă costuri generațiilor viitoare.

Aceste trei dimensiuni nu sunt întotdeauna în tensiune: o infrastructură de transport bine planificată crește productivitatea, reduce inegalitățile regionale și poate fi proiectată cu standarde ecologice înalte. Dar pot intra în conflict: subvenționarea combustibililor fosili stimulează pe termen scurt consumul și creșterea, dar deteriorează mediul și creează dependențe costisitoare. Alegerea mix-ului corect de politici este esența strategiei economice pe termen lung.

2. Lecțiile din ciclurile de creștere românești

Retrospectiva ciclurilor economice românești din 2000-2026 oferă lecții clare despre natura creșterii. Boomul din 2004-2008, cel mai rapid ca ritm, s-a bazat pe credit, pe creșterea consumului și pe ISD, fără a consolida suficient infrastructura sau instituțiile. Prăbușirea sa în 2009 a sters câțiva ani de convergență. Boomul din 2017-2019, alimentat de creșterile salariale administrative și de deficit bugetar, a produs cea mai mare creștere a veniturilor populației din ultimele două decenii, dar a generat dezechilibre fiscale și externe care au necesitat ani de ajustare.

Prin contrast, creșterea din 2013-2016, mai lentă ca ritm (3-4 la sută pe an), a fost mai echilibrată: bazată pe exporturi, pe reducerea deficitelor și pe îmbunătățirea absorbției fondurilor europene. Indicatorii de bază s-au consolidat mai temeinic în această perioadă, iar vulnerabilitățile acumulate au fost mai mici. Lecția este că ritmul creșterii contează mai puțin decât calitatea sa structurală.

3. Pilonii creșterii durabile pentru România

Economiștii și analiștii instituțiilor internaționale identifică câțiva piloni esențiali pentru o creștere durabilă a României. Primul este consolidarea fiscală: reducerea deficitului bugetar sub 3 la sută din PIB pe orizontul 2030-2031 este necesară pentru a restaura spațiul fiscal de manevră în caz de criză și pentru a menține costurile de finanțare a datoriei la niveluri sustenabile. Al doilea este investițiile în infrastructură: fiecare euro investit acum în transport, energie și digitalizare produce randamente pe zeci de ani, reducând costurile logistice și crescând productivitatea.

Al treilea pilon este educația și capitalul uman: creșterea ratei de finalizare a liceului (România are cea mai mare rată de abandon școlar din UE, de circa 16 la sută față de o medie UE de 9 la sută), reformarea sistemului de formare profesională și îmbunătățirea calității universităților sunt investiții cu orizont lung, dar cu randament ridicat. Al patrulea pilon este reforma administrației publice: o administrație mai competentă și mai puțin coruptă atrage mai multe investiții, absoarbe mai eficient fondurile europene și furnizează servicii publice de mai bună calitate.

4. Tranziția verde și digitală: oportunitate sau risc

Cele două mari tranziții ale deceniului, cea verde (decarbonizarea economiei) și cea digitală (automatizarea și digitalizarea), reprezintă atât oportunități, cât și riscuri pentru România. Pe latura oportunităților: România are resurse vaste de energie regenerabilă (vânt în Dobrogea și în Câmpia de Vest, solar în sudul și estul țării, hidro pe râurile montane), zăcăminte de gaze naturale în Marea Neagră (mai curate decât cărbunele) și un potențial nuclearo-energetic cu reactoarele de la Cernavodă (unitățile 3 și 4 planificate) și proiectul SMR NuScale.

Pe latura riscurilor: industriile cu emisii ridicate (siderurgia, petrochimia, producția de materiale de construcții) vor fi supuse unor costuri suplimentare prin taxele de carbon (ETS2 planificat din 2027), ceea ce poate reduce competitivitatea lor sau forța reconversia. Muncitorii din sectoarele afectate (minerit, termocentrale, industrie grea) vor necesita programe serioase de reconversie profesională, pe care statul român este obligat să le finanțeze, de preferat din fondurile europene de tranziție justă.

5. Planul de Țară 2030-2060: cadrul strategic al creșterii durabile

Planul de Țară 2030-2060, obiectivul central al I.R.P.P.S., este tocmai instrumentul analitic și strategic care operaționalizează conceptul de creștere durabilă pentru România. El definește, prin cele opt clustere de cercetare, ce reforme urgente (1-3 ani), structurale (4-10 ani) și generaționale (10-30 ani) sunt necesare pentru a aduce Romania la 90 la sută din media UE ca PIB per capita în SPC până în 2040 și la 100 la sută până în 2050. Fiecare reformă propusă este ancorată în evidența empirică, în comparații internaționale riguroase și în modele de succes testate în alte state.

Creșterea economică durabilă nu este un concept abstract: este suma a mii de decizii concrete de politică publică, luate la timp și cu informații corecte. Misiunea instituțiilor de cercetare independente este tocmai aceea de a furniza aceste informații, de a evalua alternativele și de a contribui la un discurs public mai bine informat. Aceasta este vocația I.R.P.P.S. și motivul pentru care Secțiunea 1 a seriei economice a deschis cu macroeconomia și creșterea: pentru că totul celelalte reforme sectoriale își au sensul în relație cu capacitatea economiei de a crește durabil și de a distribui echitabil roadele acestei creșteri.

SURSE PRINCIPALE

Comisia Europeană, Previziunea economică de iarnă 2026.

OCDE, Romania Economic Snapshot, 2026.

Banca Mondială, Romania Country Economic Memorandum, 2025.

FMI, Article IV Consultation Romania, 2025.

Comisia Europeană, Raportul de coeziune 2024.

INS, Conturile Naționale și Indicatori structurali, 2025.